ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5489/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5489/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași inițial sub nr. x/2022 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., I., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând:
I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:
obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute din pensie începând cu luna ianuarie 2022, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensiile reclamanților până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);
obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);
II) În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru dreptul de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României
III) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1 Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022, a fost anulată în parte cererea de chemare în judecată, în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., în ceea ce îi privește pe reclamanții R., C., G., K., O., E., A., S. și T., pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 197 din C. proc. civ.
Curtea de Apel Iași a stabilit competența sa generală, materială și teritorială cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate, în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 58 din data de 15 martie 2023, Curtea a admis excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu și a anulat ca insuficient timbrat capătul I.3 de cerere formulat de reclamanta M..
Prin aceeași hotărâre judecătorească, Curtea a respins ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtului să emită un act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor (capătul I.3) formulată de reclamanții B., D., F., H., J., L., N., P. și Q., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a disjuns cererile I.1, I.2, II și III formulate de reclamanții B., D., F., H., J., L., M., N., P. și Q., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Prin sentința nr. 150/2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a cererii formulate în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, potrivit criteriului valoric prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuie reținută competența tribunalului, ca instanță de contencios administrativ, prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentința nr. 546 din data de 14 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția II Civilă-contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale.
S-a declina competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți J., P., I., D., H., N., L., F., M., B. și Q., în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași și s-a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.
A reținut tribunalul că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar competența de soluționare se stabilește in raport de rangul central al autorității pârâte.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
În speță, reclamanții se consideră vătămați de aplicarea prevederilor a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își au reclamnții domiciliul.
Reține Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., D., F., H., J., I., L., M., N., P. și Q. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.