ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4592/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și recurenta-intervenientă N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu partea pârâtă Guvernul Româniel, să dispună repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal- bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie. S-a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanților, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, respectiv până la sistarea reținerilor, sume indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); și obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004). Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1),art. 147 alin. (4) din Constituția României. Prin încheierea de la termenul din 24.11.2022, instanța a dispus suspendarea judecății în raport de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contextul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14 și 16-20, precum și art. XXV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, astfel cum a fost invocată de reclamanți și intervenienta voluntară principală. La data de 02.03.2023, s-a înregistrat cerere de reluare a judecății, formulată de părțile reclamante și intervenientă pentru discutarea căreia instanța a stabilit termen cu citarea părților la 09.03.2023.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 9 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea părților reclamante A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și intervenientă voluntară principală N., privind și pe pârâtul Guvernul României, cu participarea intervenientului voluntar accesoriu Ministerul Finanțelor, de reluare a judecății.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanții și intervenienta principală criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - s-a invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, contrar motivării din încheierea recurată, acțiunea reclamanților fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din în mod explicit din temeiul de drept indicat la petitul nr. 1 pct. 1; - fiind una dintre printre primele acțiuni formulate împotriva Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, în mod firesc și legal s-a urmat procedura prevăzută de art. 9 alin. (2), în sensul că a fost sesizată CCR cu excepția de neconstituționalitate și s-a dispus suspendarea cauzei, aspect care însă nu exclude posibilitatea antamării dispozițiilor art. 9 alin. (4) din legea contenciosului administrativ dacă și în măsura în care, între timp, s-a pronunțat o soluție într-un alt dosar, prin care s-a admis aceeași excepție de neconstite - or, interpretarea dată de către instanța de fond modului în care se aplică dispozițiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 încalcă spiritul si litera legii; - din perspectiva dispozițiilor speciale ale legii contenciosului adminsitrativ, reprezentate de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, admiterea excepției de neconstituționalitate într-un alt dosar nu are relevanța juridică pe care i-o atribuie încheierea recurată, ci, dimpotrivă, consecința admiterii este admisibilitatea acțiunii introductive, urmând a fi verificată în continuare doar îndeplinirea condițiilor de fond ale cauzei; - hotărârea recurată încalcă dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate relativ la condiția impusă ca legea sau ordonanța criticată să nu fi fost constatată ca neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. - hotărârea recurată este criticabilă și sub aspectul motivării cu privire la necesitatea pronunțării unei hotărâri de către Curtea Constituțională asupra excepției de neconstituționalitate invocate, ulterior datei la care excepția a fost deja admisă prin Decizia CCR nr. 650/2022; - o soluție ulterioară cu privire la aceeași excepție poate fi considerată în cel mai bun caz ca fiind rămasă fără obiect, dacă nu cumva chiar inadmisibilă având în vedere faptul că există deja o decizie care a soluționat favorabil aceeași excepție de neconstituționalitate; - faptul că Decizia CCR nr. 650/2022 li se aplică și reclamanților, rezultă în mod neechivoc și din dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023 art. 1 pct. 1 prin care s-a dispus restituirea sumelor reținute din pensii potrivit O.U.G. nr. 130/2021, însuși legiuitorul înțelegând să aplice dispozițiile deciziei Curții Constituționale tuturor reclamanților; - hotărârea recurată încalcă și dispozițiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ. (fiind incident cazul de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), aspect ce atrage sancțiunea nulității hotărârii recurate; - temeiul acțiunii l-a constituit art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, fiind vizate inclusiv dispozițiile art. 9 alin. (4) din lege, motiv pentru care reclamanții nu au nevoie de acordul pârâtului pentru completarea sau modificarea acțiunii, pentru că nu s-a pus o astfel de problemă. - pârâtul nu s-a opus reluării judecății și nici la continuarea judecății, ceea ce echivalează cu acordul său tacit; - ca urmare a dispozițiilor art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, s-a dispus restituirea sumelor reținute din veniturile din pensii potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlul de CASS 10% pentru veniturile din pensie ce depășesc plafonul de 4.000 RON, rămânând nesoluționate doar cererile reclamanților/intervenientei privind drepturile accesorii; - încheierea atacată contravine jurisprudenței instanțelor în dosarele având obiectul și cauză identice, cu privire la reluarea judecății. Pentru toate aceste motive s-a solicitat casarea în tot a încheierii ședinței publice din data de 09.03.2023 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022 și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei instanței de fond în sensul admiterii cererii de repunere pe rol a dosarului în vederea continuării judecății

Apărările formulate în cauză Intimatul - intervenient Ministerul Finanțelor și intimatul - pârât Guvernul României nu au formulat întâmpinări la recurs.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul cererii de recurs îl constituie încheierea prin care curtea de apel a respins o cerere a reclamanților de reluare a judecății suspendate în vederea pronunțării Curții Constituționale, întemeiată pe împrejurarea publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 650/15.12.2022, decizia amintită vizând textul de lege în legătură cu care și în dosarul de față s-a considerat admisibilă solicitarea de exercitare a unui control a posteriori de constituționalitate. Sesizarea Curții Constituționale a avut ca temei dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care reprezintă transpunerea, în plan legislativ, a principiului consacrat în art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale. În temeiul dispozițiilor constituționale și legale mai sus arătate, titularii cererii de chemare în judecată adresate instanței de contencios administrativ au solicitat repararea prejudiciilor cauzate printr-o ordonanță apreciată ca fiind neconstituțională. Despăgubirile cerute de aceștia reprezentau contravaloarea sumelor reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanților, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, reglementate de pârâtul Guvernul României prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021. Instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii este circumscris dispozițiilor art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, iar nu art. 9 alin. (4) din același act normativ, premisa esențială a formulării acesteia constituind-o invocarea de către părțile reclamante și partea intervenientă a unei excepții de neconstituționalitate proprii, care a însoțit cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție voluntară principală. Totodată, s-a reținut că în dosarul de față nu a fost soluționată de către Curtea Constituțională sesizarea formulată, cererea de reluare a judecății vizând decizia nr. 650/2022 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Analizând motivele de recurs, raportat la particularitățile speței, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența nesocotirii unor norme de drept procesual, respectiv a dispozițiilor art. 415 din C. proc. civ. privind reluarea judecării procesului, sau a dispozițiilor art. 204 din C. proc. civ., pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanța urmând a verifica soluția pronunțată din perspectiva modalității de apreciere a dispozițiilor legale incidente, respectiv a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004. Sub un prim aspect, deși sunt corecte aprecierile curții de apel referitoare la distincția dintre acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 9 alin. (1) –(3) și cele întemeiate pe art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, se observă că recurenții – reclamanți au indicat expres în acțiune că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este reprezentat de dispozițiile art. 9 alin. (1)-(5) din lege, formulând mai multe capete de cerere, astfel cum s-a arătat în pct. 1 din prezenta hotărâre. Mai reține Înalta Curte existența pe rolul acesteia a unei jurisprudențe bogate cu privire la cereri adresate instanțelor judecătorești privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarat neconstituțional la data de 15/12/2022 prin decizia nr. 650/2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) ], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 1573 ], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71) ] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale. Drept urmare, ulterior pronunțării Curții Constituționale, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023:,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Constată, astfel, Înalta Curte că, în condițiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale sau sectoriale de pensii, a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, obligația de restituire a fost deja prevăzută la nivel legislativ, urmând a fi executată în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024. Totodată, mai are în vedere Înalta Curte că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, declararea, în altă cauză, ulterior sesizării sale, a neconstituționalității aceluiași text de lege, atrage soluția respingerii excepției de neconstituționalitate "ca devenită inadmisibilă", având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Pentru toate aceste motive, dat fiind circumstanțele redate, Înalta Curte apreciază că menținerea suspendării judecății până la pronunțarea Curții Constituționale în cauză nu ar corespunde principiului celerității reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar o soluție de obligare a reclamanților la a parcurge procedura prevăzută de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ar fi excesivă și lipsită de orice finalitate practică. Dreptul de acces la instanță trebuie să fie "concret și efectiv" [Bellet împotriva Franței, pct. 38; Zubac împotriva Croației (MC), pct. 76-79]. A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului că în fiecare caz, să se procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii despre care se face vorbire. Instanțele trebuie, în aplicarea normelor de procedură, să evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege (Hasan Tunç și alții împotriva Turciei, pct. 32-33). Prin urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că se impune admiterea cererii de recurs, cu consecința casării încheierii atacate, urmând a fi trimisă cauza instanței de fond pentru continuarea judecății.