ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1205/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în data de 22.02.2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Galați reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, a solicitat:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017

- să se dispună desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;

- să fie obligați pârâții să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

2.1. Prin decizia nr. 236/2023 pronunțată la 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competenta de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu instituțiile pârâte Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea secției CAF a Tribunalului Brăila

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, prezenta cauza este întemeiată și pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ care atrage competența instanței de contencios administrativ.

Cum însă obiectul principal al acțiunii nu este reprezentat de constatarea neconstituționalității unei dispoziții, ci repararea unui prejudiciu, competența soluționării prezentei revine instanței cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, respectiv tribunalul. Totodată, față de dispozițiile alin. (3) al art. 1 din Legea 554/2004 și de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Brăila competența soluționării cauzei în fond.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7/FCA pronunțată la 17 ianuarie 2024, Tribunalul Bărila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat compentența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație si Justiție competentă să soluționeze conflictul de competență.

Tribunalul a precizat că, în raport de soluția dată de către ICCJ prin decizia nr. 1761 din 26 septembrie 2023 pronunțată in dosar nr. x/2022 asupra conflictului negativ de competenta, obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâților Guvernul României si Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Apărării la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea in aplicare începând cu 1 ianuarie 2022 a dispozițiilor XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxa noua sub forma contribuțiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunara de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României, cu impact asupra dreptului de pensie.

ICCJ a reținut raportat temeiul juridic legal al acțiunii (Legea 554/2004) si având in vedere finalitatea demersului judiciar, precum si faptul ca se contesta o ordonanță de urgenta emisa de Guvern, respectiv o măsură fiscala, ca litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ, stabilind competenta de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.

Tribunalul retine că în prezenta cauză se contestă o ordonanță emisă de Guvern autoritate publică centrală, astfel încât competența materială revine secției de contencios administrativ a Curții se Apel raportat la prevederile art. 1 si 10 din Legea 554/2004 si va dispune declinarea competentei în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională și care afectează Legea 223/2015 și Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea și majorarea pensiei, precum și acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea și actualizarea pensiei.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității emitente a actului administrativ și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Înalta Curtea constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei și acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.

Întrucât pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României sunt autorități publice centrale, instanța competentă să soluționeze cauza este curtea de apel.

Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:

"Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.