ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1204/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a I-a civilă - complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017,

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea- Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023.

- obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60, din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13 Ol 2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef principal deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, si a plății dobânzii legale

2.1. Prin sentința civilă nr. 690 pronunțată la 16 octombrie 2023, Tribunalul Buzău a respins excepția necompetenței funcționale a instanței, invocată de Guvernul României; a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău sectia I Civilă, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a apreciat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept invocat de reclamant, litigiul este unul de drept administrativ, în condițiile în care se solicită constatarea vătămării drepturilor si intereselor legitime ale reclamantului, printr-un act al Guvernului.

În aceste condiții, competența aparține Curții de Apel Ploiesti, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere rangul autorității parate și domiciliul reclamantului.

2.2. Prin sentința nr. 16/2024 pronunțată la 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, a declinat competența de soluționare formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal și a suspendat judecata cauzei.

În speță, Curtea de Apel a reținut că, demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

Curtea a mai avut în vedere și cadrul procesual definit de către reclamantul A., care dorește să se judece cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului și a chemat în judecată Instituția Guvernului doar pentru asigurarea fondurilor necesare pentru restituirea sumelor dacă i se va admite acțiunea.

Prin urmare, față de considerentele expuse, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecății și domiciliul reclamantului, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională și care afectează Legea 223/2015 și Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea și majorarea pensiei, precum și acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea și actualizarea pensiei.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității emitente a actului administrativ și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Înalta Curtea constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei și acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.

Întrucât pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României sunt autorități centrale, instanța competentă să soluționeze cauza este curtea de apel.

Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:

"Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.