ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Giurgiu, secția civilă la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor la pensie, respectiv 12 septembrie 2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederilor art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de plt. maj. deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la disp. art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), (4), (5) din Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 267 din 22 iunie 2023, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a reținut, în esență, că obiectul cauzei se încadrează în sfera prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât se solicită despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, neavând importanță care este obiectul ordonanței vizate, astfel că acțiunea este de competența instanței de contencios administrativ, respectiv a curții de apel, în raport de rangul autorității emitente a ordonanței de urgență și de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1734 din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale - pretenții constând în contravaloarea unor drepturi de pensie neacordate, iar în acest context, competența de soluționare a cauzei nu revine instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 554/2004, ci instanțelor competente să soluționeze litigii de asigurări sociale, respectiv Tribunalului Giurgiu, Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București -, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamanta se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăsește în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Casa de Pensii Sectorială a MAI și Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.