ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 297/2024

HOTĂRÂRE

13.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 297/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului profesional deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), (2), (4) și 5 din Legea nr. 554/2004.

A fost invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentința civilă nr. 72 din 10 aprilie 2023, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Iași – secția I Civilă - complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023.

S-a constatat că a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, iar în drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a apreciat că dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în prezenta cauză, și, enunțând prevederile art. 100 din Legea nr. 223/2015, art. 102 din Legea nr. 223/2015, art. 104 din Legea nr. 223/2015, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a reținut că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

În consecință, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași la un complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă sub număr de dosar x/2023

Prin sentința civilă nr. 2253/2023 din 23 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă, instanța a admis excepția necompetenței sale materiale, ridicată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei; totodată, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul a dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Astfel, raportat la situația premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Cu referire la calificarea juridică a cererii dată de reclamant, s-a apreciat ca fiind evident că reclamantul a înțeles să investească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reținut din pensie.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Așa fiind, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.