ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2024

Ședința publică din data de 1 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul indexării, recalculării si actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea, recalcularea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 15.12.2017, și aplicarea H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei alte decizii de pensie cu pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 valabila la data deschiderii drepturilor de pensie, 16.03.2022, fără modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017; să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea, recalcularea si actualizarea pensiei raportat Ia prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 3, art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, începând cu data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 16.03.2022 si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 si art. 2, conform gradului de Comisar de politie deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, si a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, până la data efectuării plății si emiterii unei noi decizii de pensie.

A invocat reclamantul exceptia de neconstitutionalitate extrinsecă a disp. art. VII pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constitutie, care afectează Ordonanta de urgentä a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

2.1. Hotărârea Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 630 din 15 mai 2023, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanții urmăresc obligarea unei autorități publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a MAI) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.06.2023, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 232 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – secția contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și, chiar dacă cererea de obligare la despăgubiri este formulată în contradictoriu inclusiv cu Guvernul României, competența de soluționare nu aparține curții de apel.

Dacă voința legiuitorului ar fi fost în sensul ca acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluționate de secția de contencios administrativ a curții de apel, în considerarea calității procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menționat expres competența acestei instanțe. În schimb, art. 9 alin. (1) și (2) operează cu sintagma "instanța de contencios administrativ", fără nicio circumstanțiere. Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanța de contencios administrativ competentă", ceea ce nu poate trimite, așadar, decât la dispozițiile art. 10 alin. (1) și la criteriile de diferențiere acolo redate.

Cum obiectul cauzei privește plata unor sume de bani în cuantum total până la 3.000.000 de RON, a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială în soluționarea cauzei de față aparține tribunalului – secția de contencios administrativ.

Drept urmare, admițând excepția necompetenței sale materiale, Curtea de Apel Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Constanța – secția contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul este nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din ordonanța de urgență menționată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 1 februarie 2024.