ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5333/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2023, pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, solicitând instanței:

(i) se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

(ii) să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60, din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41/13.01.2023;

(iii) să oblige pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 si art. 2, conform gradului deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și a plătii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

2.1. Prin sentința civilă nr. 779 din data de 8 iunie 2023, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, raportându-se la rangul central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri -Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 236 din data de 2 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara s-a raportat la obiectul cauzei deduse judecății, reținând că reclamantul nu urmărește prin dermersul judiciar inițiat anularea/contestarea unui act administrativ propriu-zis sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, ci plata unor despăgubiri.

Așadar, întrucât în cauză nu există un act administrativ contestat și obiectul cererii nu îl reprezintă taxe și impozite, competența nu se poate stabili în raport de rangul autorității și nici în raport de valoarea despăgubirilor solicitate, nefiind incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În lipsa unei reglementări exprese aferente situației deduse judecății, în raport de prevederile art. 122 și de art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., curtea a apreciat că nu se poate proceda la o aplicare a regulilor de competență prin analogie, întrucât ar însemna să fie eludate aceste dispoziții legale.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reținute din pensia lunară și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, susținând existența unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, față de care invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. VII, pct. 2 și 3 din acest act normativ, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență a Guvernului declarată neconstituțională, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul rangului central al autorității publice emitente a ordonanței de urgență declarate neconstituționale, respectiv Guvernul României, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curții de apel.

De altfel, în acest sens a fost și soluția de principiu privind unificarea practicii judiciare adoptată în ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.