ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2468/2023

HOTĂRÂRE

21.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2468/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la 16 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună următoarele:

să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023;

obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și a plații dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a înțeles să invoce și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a Curții de Apel - secției contencios administrativ și fiscal, excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității primului petit al acțiunii, excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 79/2023 din 16 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut că în materia litigiilor care au ca obiect drepturi sau despăgubiri ce derivă din pensie legiuitorul a instituit o jurisdicție specială, competența fiind determinată potrivit dispozițiilor art. 153 și art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul militar de pensii publice.

A învederat că, pentru a putea fi atrasă competența instanței de contencios administrativ era necesar ca raportul dintre părți să fie unul de drept administrativ și nu de asigurări sociale, invocarea formală a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 sau formularea unui capăt de cerere prin care să se solicite obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor neputând atrage o astfel de competență.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 19 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, sub același număr unic, respectiv 131/44/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vrancea, secția I civilă, la termenul de judecată din 28 septembrie 2023 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului, în raport de obiectul cauzei și dispozițiile art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și a amânat pronunțarea la 11 octombrie 2023.

Prin sentința civilă nr. 456/2023 din 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de capătul principal de cerere ce are ca obiect constatarea vătămării intereselor reclamantului prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autoritățile publice centrale.

Cât privește capetele accesorii de cerere a arătat că, deși se circumscriu unui litigiu de muncă, s-a produs o prorogare legală de competență în favoarea Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, conform prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

A conchis în sensul că, întrucât reclamantul are domiciliul în municipiul Focșani, județul Vrancea, instanța competentă teritorial să judece cauza este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul, pensionar, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În ce privește capetele accesorii și subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere astfel că instanța supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consencință, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în prima instanță, este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului (Focșani, județul Vrancea).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.