ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2023

HOTĂRÂRE

06.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.04.2023, cu număr de dosar x/2023, reclamantul A., cu domiciliul în mun. Brăila, a solicitat în contradictoriu a pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE să se constatate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

În drept, a invocat prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1) alin. (2) alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel respectiv a secției de contencios administrativ și fiscal, excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității acțiunii formulate și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea solicitării reclamantului ca nefondată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția necompetenței materiale a instanței, excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivării, inadmisibilitatea petitului I al acțiunii, excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia față de Guvernul României ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 81 din 16 mai 2023, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

În esență, Curtea de apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispozițiilor art. 59 și 60 din legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 pe care le apreciază ca fiind neconstituționale, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ .

Curtea de apel a redat prevederile art. 153 și art. 154 din Legea nr. 263/2010 și a concluzionat că în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce deriva din pensie, potrivit legislației în vigoare funcționează instanțe/secții de specialitate, competența instanțelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea unui capăt de cerere prin care se solicita obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor respective.

Pentru a fi atrasă competenta instanței de contencios administrativ, a mai reținut instanța, ar trebui ca raportul sa fie unul de drept administrativ și nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speța de față, în privința căruia legiuitorul a instituit o jurisdicție specială.

Prin urmare, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 699 din 10 octombrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se excepția de neconstituționalitate.

Redând dispozițiile art. 9 alin 1 din Legea 554/2004 și alin. (4) a aceluiași articol, instanța a arătat că în speță, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

A mai reținut instanța că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea 263/2010, respectiv, art. 65 din legea 223/2015 - prin decizie de revizuire.

Ca urmare, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ, iar din punct de vedere al competenței materiale, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de apel Galați în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brăila, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de a constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Totodată, reclamantul a solicitat desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, precum și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.