ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 449/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de acest act normativ asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad;

- obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de agent șef principal de poliție deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

Prin sentința civilă nr. 110 din 16 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

În motivare, curtea a reținut că reclamantul solicită, în esență, actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

În acest caz, față de petitul cererii, instanța a constatat că devin incidente dispozițiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.

De asemenea, s-a reținut că reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal. Totodată, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 823 din 20 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, tribunalul a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, astfel că instanța nu a fost învestită cu un litigiu de asigurări sociale, nefiind contestată o decizie de pensie și nici nu a fost formulată o acțiune întemeiată pe art. 65 din Legea nr. 223/2015.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017, reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

S-a mai reținut că nu este un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-o astfel de acțiune nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015.

În concluzie, instanța a reținut competența Curții de Apel Galați în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să desființeze O.U.G. nr. 59/2017 și să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările legislative, precum și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispozițiile legale evocate rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a O.U.G. nr. 59/2017, act normativ cu putere de lege, emis de Guvernul României ca autoritate publică.

Totodată, se reține că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță".

Prin urmare, fără a intra în analiza condițiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei ordonanțe de urgență, reclamantul a avut în vedere sesizarea instanței de contencios administrativ în virtutea dispozițiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziții din Legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unui act normativ.

În acord cu cele reținute de tribunal, capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei urmare a ordonanței de urgență a cărei desființare este solicitată, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

Totodată, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Față de domiciliul reclamantului A. din Com Chiscani, județul Brăila, Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a cauzei potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.