ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2023

HOTĂRÂRE

01.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la 06.03.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și să dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat, în sensul actualizării pensiei, să dispună desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, 12.09.2017 și a H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; a mai solicitat obligarea pârâților să-i restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de agent șef principal de poliție deținut, actualizate cu indicele de inflație și să îi plătească dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentința civilă nr. 99/08.06.2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că față de petitul cererii, sunt incidente dispozițiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensie se soluționează în primă instanță de către secțiile civile ale tribunalelor. A mai arătat că invocarea, de către reclamant, a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ, deoarece litigiul derivă dintr-un raport juridic de asigurări sociale.

Astfel învestit, Tribunalul Brăila, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 691/04.10.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, față de obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat, litigiul dintre părți nu privește materia asigurărilor sociale, iar capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea sumelor reținute din pensie ca efect al ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate este un capăt accesoriu, care va fi soluționat de instanța competentă să judece capetele principale ale acțiunii, potrivit art. 123 C. proc. civ. A evocat dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate a invocat-o, iar pentru repararea prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, acțiunea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 și capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, formulate sub condiția admiterii cererii principale.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi".

Articolul 9 alin. (1) din aceeași lege prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar conform alin. (5) al aceluiași articol, " Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Examinând obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere se circumscrie ipotezelor reglementate de dispozițiile legale anterior evocate, întrucât autorul acțiunii vizează desființarea actului normativ ce a cauzat vătămarea drepturilor sale, astfel că prezentul litigiu intră sub jurisdicția instanțelor de contencios administrativ.

Cu privire la stabilirea instanței competente material, Înalta Curte constată incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, emitentul actului normativ ce face obiectul litigiului este Guvernul României, autoritate publică centrală, astfel că instanța competentă material să soluționeze cauza este curtea de apel.

Stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)".

Din actele dosarului, a rezultat că reclamantul are domiciliul în localitatea Brăila, astfel că instanța competentă teritorial este Curtea de Apel Galați, în favoarea căreia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența.