ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE: să se constatate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.12.2016 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

A invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

În drept, a invocat prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 219/2023 din 05 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalul Brăila, secția I civilă (asigurări sociale).

În motivarea acestei hotărâri, curtea a reținut că reclamantul solicită, în esență, actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

În acest caz, față de petitul cererii, instanța a constatat că devin incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.

De asemenea, considerând că invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ, s-a reținut că reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci unul ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal.

Totodată, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

2.2) La data de 25 octombrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, sub același număr de dosar, care prin sentința nr. 921/2023 din 13 decembrie 2023, constatând că este competentă material să soluționeze cauza Curtea de Apel Galați, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime și astfel a invocat și excepția de neconstituționalitate.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017, a constatat că reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ., pe de altă parte, această cerere accesorie încadrându-se și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că nu este un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-o astfel de acțiune nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015.

În concluzie, instanța a reținut competența Curții de Apel Galați în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același Cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

În ceea ce privește legalitatea învestirii, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, conform următoarelor considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să desființeze O.U.G. nr. 59/2017 și să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările legislative, precum și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

Reclamantul în speță, A., fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea sa privește, deci, atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispozițiile legale evocate, rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a O.U.G. nr. 59/2017, act normativ cu putere de lege, emis de Guvernul României ca autoritate publică.

Totodată, se reține că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță".

Prin urmare, fără a intra în analiza condițiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei ordonanțe de urgență, reclamantul a avut în vedere sesizarea instanței de contencios administrativ în virtutea dispozițiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se mai constată că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziții din Legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unui act normativ.

Înalta Curte reține, astfel, existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea ordonanței de urgență a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza fiind tot cea ce contencios administrativ și fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează și un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ, sunt stabilite două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ astfel că, din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

Capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei urmare a ordonanței de urgență a cărei desființare este solicitată se apreciază că reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ., caracterul accesoriu rezultând cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere.

Înstanța supremă va conferi, astfel, aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Totodată, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și având în vedere că ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., această instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

Față de domiciliul reclamantului A. din mun. Brăila, județul Brăila, Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze cauza dedusă judecății este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2024.