ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să se constatate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 1 decembrie 2016 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. A invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Pârâții au depus întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, respectiv a secției de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 218/2023 din 5 octombrie 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brăila, secția I civilă (asigurări sociale).

În esență, Curtea de Apel Galați a reținut că reclamantul a solicitat actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituționale, și a constatat că acesta nu a invocat un raport de drept administrativ, instanța fiind învestită cu soluționarea unui litigiu de asigurări sociale. A mai reținut că sunt incidente prevederile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Față de aceste considerente, instanța a constatat că Tribunalul Brăila, secția I civilă este competent să soluționeze cauza.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Brăila – secția I Civilă.

La termenul de la 11 decembrie 2023, Tribunalul Brăila – secția I Civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale pe care a admis-o prin sentinta civilă nr. 897 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata acțiunii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Brăila a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o ordonanță de urgență a guvernului, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime și, astfel, a invocat excepția de neconstituționalitate. A mai reținut caracterul accesoriu al capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie. Față de dispozițiile art. 9 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Brăila a constatat că litigiul ce formează obiectul prezentului dosar nu este un litigiu de asigurări sociale, ci unul de drept administrativ, instanța competentă fiind Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brăila, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Așadar, cererea cu soluționarea căreia au fost învestite instanțele privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.