Decizia nr. 3871/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23.02.2023 și înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat în mod nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60, din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în M.Of. nr. 41 din 13.01.2023, obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de colonel, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 126/2023 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI. A admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul Romaniei și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect, acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 126/2023 din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe Arată recurentul că acțiunea promovată vizează, în primul rând, drepturile rezultate din pensie, respectiv plata drepturilor din pensie de care recurentul a fost privat la actualizarea pensiei, urmare reglementărilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea Guvernului Romaniei sa asigure fondurile necesare pentru plata sumelor de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificarile aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59) si 60) din Legea 223/2015. Al doilea capăt principal de cerere a vizat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. VII, pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2027, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 79 alin. (1) din Constitutie care afecteaza Ordonanta Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul sau, arată recurentul. Totodată, precizează că și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9, alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Apreciază că în mod greșiti instanța de fond a concluzionat că "motivarea excepției invocate constituie și motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, situație față de care excepția invocată își pierde natura de excepție[...] transformându-se într-o veritabilă acțiune directă". Concluzionând, aprecieză că instanța de fond a constatat greșit că prin demersul judiciar inițiat, cererea are un singur petit principal, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozitiilor art. VII pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, admițând excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Apărările formulate în recurs Intimații-pârâți Guvernul Romaniei și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne au formulat întâmpinări în cuprinsul cărora au invocat excepția tardivității recursului declart, excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamantul A. reținând că potrivit dovezii aflată la dosar fond, hotărârea a fost comunicată la data de 28 august 2023, iar calea extraordinară de atac a recursului a fost declarată la data de 11 septembrie 2023, potrivit dovezii aflată la dosar recurs, cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimata pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne apreciind că, în mod formal, criticile recurentului se circumscriu cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea reclamantului B. prin care a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat în mod nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60, din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în M.Of. nr. 41 din 13.01.2023, obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de colonel, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Instanța de fond a reținut că în sensul art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004, obiectul principal al cererii nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, context în care a reținut, cu titlu de principiu, că în lipsa unei acțiuni având ca obiect principal o cerere subsumată dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, nu este admisibilă o cerere având ca finalitate accesarea mecanismului procedural prevăzut de art. 9 alin. (1) din același act normativ. Totodată, instanța de fond a apreciat că inadmisibilitatea cererii este deopotrivă aplicabilă și în situațiile în care, deși sunt formulate petite care din perspectiva părții corespund situațiilor reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, aceste petite sunt formal deduse judecății, neputând fi soluționate ca atare pe fond, fie din perspectiva cadrului procesual, fie ca urmare a verificării noțiunilor reglementate explicit de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004. A conchis instanța de fond, raportat la motivarea în fapt a demersului judiciar inițiat, că cererea formulată de reclamant are, practic, un singur petit principal, respectiv excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție. Înalta Curte constată că reclamantul a introdus o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului și că potrivit alin. (5) această acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Raportat la aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că este admisibilă solicitarea de despăgubiri pentru prejudiciul pricinuit prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/04.08.2017, articol prin care a fost modificat art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare. Obiectul acțiunii prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Acțiunea formulată este într-adevăr însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate aprecia că motivarea excepției invocate constituie și motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, "... situație față de care excepția invocată își pierde natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, transformându-se într-o veritabilă acțiune directă", astfel cum reține instanța de fond. De altfel, chiar dacă într-o exprimare mai puțin juridică partea solicită printre altele și desființarea O.U.G. nr. 59/2017, pretenție care, față de dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004, coroborat și cu prevederile art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituție, nu poate constitui obiectul unei acțiuni introduse pe calea contenciosului administrativ, astfel cum punctează instanța fondului, revine judecătorului obligația de a stabili potrivit principiului disponibilității consacrat de dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și limitelor rolului activ stabilite de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. obiectul acțiunii în contencios administrativ, evident cu respectarea limitelor învestirii. În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că, în cauza de față, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În raport de soluția de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurentul reclamant fondate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare. În consecință, recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea lămuririi depline a situației de fapt și de drept invocate în cauză, spre rejudecare Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.