ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 martie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei; să dispună desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat în absența modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023; și, totodată, să dispună obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, conform gradului deținut, sume ce vor fi actualizate, în temeiul art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.
Totodată, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea judecății cauzei în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin sentința civilă nr. 220/2023 din 5 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de pârâți prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secția I Civilă (asigurări sociale).
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, față de obiectul cererii, sunt incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fiind dedus judecății un litigiu în materia asigurărilor sociale. În consecință, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.
În argumentarea soluției, s-a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, cererea nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale, astfel încât să fie atrasă competența instanței de contencios administrativ.
Mai mult, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul nu invocă refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, demersul judiciar al părții vizând recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila – secția I Civilă la data de 25 octombrie 2023 sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 898 din 11 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Brăila – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că obiectul principal al cererii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, fiind invocată excepția de neconstituționalitate a ordonanței, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 9 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit raționamentului expus, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie, ca urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.. Acest capăt de cerere se circumscrie, totodată, și dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
S-a reținut astfel că cererea nu aparține materiei asigurărilor sociale, având în vedere că, într-un astfel de litigiu, nu se poate pretinde decât restituirea sumelor, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015, prin decizie de revizuire.
Prin urmare, s-a concluzionat că, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a curții de apel.
Cauza a fost înregistrată la data de 22 decembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brăila – secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamantul se consideră vătămat de măsura aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, solicitând desființarea ordonanței, declararea neconstituționalității acesteia și despăgubiri, reprezentând diferențele drepturilor de pensie ce i s-ar cuveni ca urmare a desființării actului normativ atacat.
Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi."
Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță" iar, în acord cu dispozițiile alin. (5) al aceluiași articol, "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."
Se reține că reclamantul vizează repararea prejudiciului cauzat prin instituirea unor unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra drepturilor sale de pensie însă, nu în accepțiunea Legii nr. 263/2010 sau a Legii nr. 223/2015, care presupun contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință și în subsecvența unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum s-a indicat în petitul cererii.
Chiar dacă unul dintre efectele desființării O.U.G. nr. 59/2017 s-ar răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina calificarea litigiului drept o cauză în materia asigurărilor sociale, întrucât reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unui act normativ.
Având în vedere finalitatea demersului judiciar, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.
Totodată, se constată că cererea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 și o serie de capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, actualizarea acestora cu inflația, precum și dobânda legală, pretinse sub condiția admiterii celui principal, acestea urmând a fi soluționate, potrivit art. 123 C. proc. civ., de instanța competentă să judece cererea principală.
Or, în materie de competentă, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În raport cu faptul că O.U.G. nr. 59/2017 contestată de reclamant a fost emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
De asemenea, stabilirea instanței competente teritorial se realizează pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."
În concluzie, dat fiind că reclamantul domiciliază în municipiul Brăila, instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.