ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2024

HOTĂRÂRE

06.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, cu consecința obligării pârâtei plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei; să dispună desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat în absența modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023; și să dispună obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, conform gradului deținut, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare în baza art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

S-a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, solicitându-se sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 82/2023 din 16 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secția I Civilă.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor dispozițiilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituționale.

S-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 având în vedere că, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi ce derivă din pensie, funcționează instanțe/secții specializate, competența instanțelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la data de 19 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Brăila – secția I Civilă sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 700 din 10 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Brăila – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că cererea nu aparține materiei asigurărilor sociale, având în vedere că, într-un astfel de litigiu, nu se poate pretinde decât restituirea sumelor, în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015, prin decizie de revizuire.

Prin urmare, a reținut că, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brăila – secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamantul se consideră vătămat de măsura aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, solicitând anularea ordonanței, declararea neconstituționalității acesteia și despăgubiri, reprezentând diferențele drepturilor de pensie ce i s-ar cuveni ca urmare a desființării actului normativ atacat.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi."

Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță" iar, în acord cu dispozițiile alin. (5) al aceluiași articol, "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Se reține că reclamantul vizează repararea prejudiciului cauzat prin instituirea unor unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra drepturilor sale de pensie însă, nu în accepțiunea Legii nr. 263/2010 sau a Legii nr. 223/2015, care presupun contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință și în subsecvența unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum s-a indicat în petitul cererii.

Chiar dacă unul dintre efectele anulării O.U.G. nr. 59/2017 s-ar răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina calificarea litigiului drept o cauză în materia asigurărilor sociale, întrucât reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unui act normativ.

Având în vedere finalitatea demersului judiciar, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Totodată, se constată că cererea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 și o serie de capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, actualizarea acestora cu inflația, precum și dobânda legală, pretinse sub condiția admiterii celui principal, acestea urmând a fi soluționate, potrivit art. 123 C. proc. civ., de instanța competentă să judece cererea principală.

Or, în materie de competentă, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport cu faptul că O.U.G. nr. 59/2017 contestată de reclamant a fost emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

De asemenea, stabilirea instanței competente teritorial se realizează pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

În concluzie, dat fiind că reclamantul domiciliază în municipiul Brăila, instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.