ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2321/2023

HOTĂRÂRE

02.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2321/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la 20 martie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I, să se constate:

existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime și plata drepturilor bănești, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

obligarea pârâtului Guvernul României la desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și asigurarea fondurilor necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad;

obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare în baza art. 3, alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79, alin. (1) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea judecății cauzei în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ (art. 7, alin. (5), art. 9, alin. (1), (2), (4) și 5), Deciziile Curții Constituționale nr. 95/2018 și nr. 50/2022.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtele GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I au invocat, printre altele și excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați, instanța rămânând în pronunțare pe acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 84/2023 din 16 mai 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, cauza fiind declinată spre competentă soluționare, în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Pentru hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militara de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor dispozițiilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 pe care le apreciază ca fiind neconstituționale, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010 "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Astfel, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce derivă din pensie, potrivit legislației în vigoare funcționează instanțe/secții de specialitate, competența instanțelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea unui capăt de cerere prin care se solicită obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor respective.

Așadar, pentru a fi atrasă competenta instanței de contencios administrativ, instanța a apreciat că raportul ar trebui să fie unul de drept administrativ și nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speța de față, in privința căruia legiuitorul a instituit o jurisdicție specială.

La 19 iunie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, iar la termenul de judecată din 27 septembrie 2023, instanța a pus în discuție din oficiu, potrivit art. 130-131 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei și totodată excepția de necompetență materială a Tribunalului Brăila.

Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 659/2023 din 27 septembrie 2023 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brăila, secția I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 23 octombrie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că prin acțiune, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a MAI, să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, acesta precizând că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale reglementate de art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției, supremația sa și a legilor, a art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ, precum și a art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea judecății cauzei în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar conform alin. (4) a aceluiași articol " În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Așadar, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", situație în care nu se încadrează solicitările reclamantului.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" astfel că, cererea reclamantului prin care solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În acest context, se constată că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv, art. 65 din Legea nr. 223/2015 - prin decizie de revizuire.

Astfel, art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede că - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, iar art. 65 din Legea nr. 223/2015 are o formulare similară - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Din această perspectivă, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește competența materială, se constată că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de Apel Galați în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.