ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2023

HOTĂRÂRE

07.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime și plata drepturilor bănești, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum și obligarea pârâtului Guvernul României să desființeze O.U.G. nr. 59/2017 și să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare în baza art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea judecății cauzei în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, precum și Deciziile Curții Constituționale nr. 95/2018 și nr. 50/2022.

Prin sentința civilă nr. 80 din 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, invocată de pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

În motivare, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispozițiilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ.

În continuare, s-au redat dispozițiile art. 153 și art. 154 din Legea nr. 263/2010 și s-a reținut că în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce deriva din pensie, potrivit legislației în vigoare funcționează instanțe/secții de specialitate, competența instanțelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004, care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea unui capăt de cerere prin care se solicită obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor respective.

Prin urmare, s-a constatat că raportul juridic dedus judecății este unul de asigurări sociale, în privința căruia legiuitorul a instituit o jurisdicție specială.

Cauza a fost înregistrată la 19 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 658 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, instanța a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, fiind de competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie ca urmare a adoptării ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

În continuare, s-a constatat că litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015.

Prin urmare, fiind contestată o ordonanță de urgență emisă de Guvern, competența aparține Curții de Apel Galați în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la 23 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Brăila, secția I civilă și Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum și obligarea pârâtului Guvernul României să desființeze O.U.G. nr. 59/2017 și să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările legislative.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispozițiile legale evocate rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a O.U.G. nr. 59/2017, act normativ cu putere de lege emis de Guvernul României, ca autoritate publică.

Totodată, se reține că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță".

Prin urmare, fără a intra în analiza condițiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei Ordonanțe de urgență, reclamantul a avut în vedere sesizarea instanței de contencios administrativ în virtutea dispozițiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziții din Legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unui act normativ.

În acord cu cele reținute de tribunal, capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei urmare a ordonanței de urgență a cărei desființare este solicitată, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

Totodată, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că Ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Față de domiciliul reclamantului din mun. Brăila, Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a cauzei potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.