ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 582/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 148/2023 pronunțată la 10 mai 2023 de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția I Civilă, Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că reclamantul urmărește să obțină diferența dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 100 și 102 din Legea nr. 223/2015, în raport cu care, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, secția sau completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale iar, din punct de vedere teritorial, instanței de la domiciliul reclamantului.

În motivarea soluției, s-a mai arătat că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 au fost invocate formal, întrucât ceea ce se pune în discuție prin cererea formulată este mecanismul de indexare și actualizare a unei pensii militare de stat, după modificarea prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, aceste aspecte litigioase fiind circumscrise raporturilor juridice de asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată la data de 26 mai 2023 pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 2040/2023 din 26 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că reclamantul a dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, pe care reclamantul o consideră neconstituțională și în raport cu care solicită acordarea de despăgubiri.

Temeiul de drept este reprezentat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în cuprinsul cererii, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, criticată pentru neconstituționalitate, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

S-a reținut astfel că reclamantul nu solicită plata pensiei într-un anumit cuantum, nu pune în discuție corectitudinea calculării acesteia sau a eventualei sale recalculări prin raportare la prevederile legale aferente raportului juridic de asigurări sociale, ci solicită eliminarea plafonării instituite de legiuitor prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, articol prin care au fost modificate art. 3, art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015. Mai mult, sub acest aspect, nu prezintă relevanță faptul că raportul juridic litigios vizează materia prestațiilor sociale, întrucât art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, în raport cu motivele invocate, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ, iar competența materială aparține curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la 29 decembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Reclamantul, pensionar, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale iar, în vederea recuperării prejudiciului cauzat, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi."

Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță" iar, în acord cu dispozițiile alin. (5) al aceluiași articol, "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Se reține că reclamantul vizează repararea prejudiciului cauzat prin instituirea unor unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra drepturilor sale de pensie, însă nu în accepțiunea Legii nr. 263/2010 sau a Legii nr. 223/2015, care presupun contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință și în subsecvența unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum s-a indicat în petitul cererii.

Având în vedere finalitatea demersului judiciar, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Or, prin raportare la capătul principal de cerere, se reține că, în materie de competență, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Dat fiind că O.U.G. nr. 59/2017 contestată de reclamant este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect recalcularea pensiei, restituirea diferențelor rezultate și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală, caracterul lor accesoriu rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere.

Instanța supremă reține astfel incidența dispozițiilor art. 123 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform cărora, cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești. Aceste dispoziții se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ – secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., aceasta instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

Totodată, stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Concluzionând, având în vedere că domiciliul reclamantului este situat în județul Iași, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.