ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2024

HOTĂRÂRE

07.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, a solicitat:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime și să se dispună plata drepturilor bănești de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să se dispună desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea pârâților să-i restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef de poliție deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 200 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Brăila – secția I Civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, față de obiectul cererii deduse judecății, că reclamantul solicită, în esență, actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

În acest caz, față de petitul cererii, devin incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.

Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

În acest sens, Curtea a subliniat că dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 stabilesc în mod neechivoc faptul că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

În cauză, astfel cum a arătat instanța, dincolo de excepția de neconstituționalitate invocată, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal.

De asemenea, a mai reținut instanța că simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență aplicabile în cauză nu atrage competența instanței de contencios administrativ, câtă vreme excepțiile de neconstituționalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanțe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

De asemenea, Curtea a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

Curtea a mai avut în vedere și cadrul procesual definit de către reclamant, care dorește să se judece nu doar cu GUVERNUL ROMÂNIEI, în calitatea sa de emitent al ordonanței de urgență pretins neconstituționale, ci și cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului.

Prin urmare, față de considerentele expuse, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecății și domiciliul reclamantului, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 890 din 7 decembrie 2023, Tribunalul Brăila – secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, pe cale de consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, solicitându-se instanței să dispună desființarea ordonanței de guvern și repararea prejudiciului, invocându-se excepția de neconstituționalitate.

Obiectul judecății, astfel cum a fost definit de reclamant, nu îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, acesta necontestând o decizie de pensie și nici nu a formulat o acțiune întemeiată pe art. 65 din Legea nr. 223/2015, înțelegând să sesizeze instanța de contencios administrativ cu o acțiune contra ordonanței guvernului, care în opinia sa l-a vătămat.

Or, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță."

Potrivit alin. (4) a aceluiași articol " În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Astfel cum a mai reținut instanța, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017 – criticată pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004: " Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative", cererea prin care se solicită restituirea sumelor care ar fi trebuit acordate în lipsa ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

A conchis instanța că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv, art. 65 din Legea nr. 223/2015 - prin decizie de revizuire. Ulterior emiterii unor astfel de decizii, persoana nemulțumită poate formula contestație împotriva acestora, acesta fiind un litigiu de asigurări sociale.

Ca urmare, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ. Din punct de vedere al competenței materiale, Tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de apel Galați în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 15 ianuarie 2024.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.