ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62/18.06.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, s-a recalificat cererea formulată de revizuentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Arad, ca fiind contestație în anulare.

S-a constatat necompetența Tribunalului Gorj în soluționarea cererii și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 RON, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj la data de 28.05.2024, sub nr. x/2024, persoana condamnată A., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 07 din data de 17.01.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020 și a deciziei penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curții de Apel Craiova și a deciziei penale nr. 1671 din 27.10.2023 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În susținerea cererii de revizuire s-a arătat că la data de 20.10.2023 a efectuat către Statul Român plata sumei de 90.000 RON, iar la data de 23.10.2023 a efectuat plata sumei de 151.176 RON, sume ce reprezentau majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive (decizia penală a Curții de Apel Craiova nr. 1761 a fost pronunțată la data de 27.10.2023) prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, era acoperit integral, astfel că fapta nu se mai pedepsește, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare și art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, legea aplicabilă conform hotărârii penale definitive.

A arătat că dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova în soluționarea apelului declarat de persoana condamnată a rămas în pronunțare la termenul din data de 17.10.2023, plata sumelor menționate făcându-se așadar după ce cauza a rămas în pronunțare, dar anterior pronunțării hotărârii definitive, astfel că sunt relevante dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021, normele legale incidente conform celor stabilite prin hotărârea de condamnare definitivă.

În aceste condiții faptul plăților și dovezile corespunzătoare nu au făcut obiectul analizei instanței de judecată care s-a pronunțat exclusiv în raport de datele cauzei așa cum erau cunoscute la data când cauza a rămas în pronunțare, date care confirmau doar recuperarea în cursul judecării cauzei a prejudiciului și accesoriilor, nu și a procentului de 20% din baza impozabilă, condiție sine qua non a aplicării cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Cu toate acestea însă, faptele ulterioare de la data de 20.10.2023, respectiv, 23.10.2023, respectiv plățile acelor sume care făceau să devină îndeplinită exigența achitării și a majorării de 20% din baza de calcul, prezintă relevanță juridică și demonstrează netemeinicia soluției pronunțate din perspectiva nereținerii cazului de nepedepsire și corespunzător nedispunerea încetării procesului penal, întrucât, conform dispozițiilor legale (art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, lege aplicabilă conform celor reținute de instanțe), plata sumelor care atrăgea incidența cauzei de nepedepsire se putea realiza până la pronunțarea hotărârii definitive, adică 27.10.2023. Această plată a fost una voluntară.

În aceste condiții, un fapt esențial pentru temeinicia hotărârii, întrucât atrăgea incidența unei cauze de nepedepsire, conform art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., constând în plata voluntară a sumei totale de 241.176 RON, conform celor sus menționate, la datele de 20, respectiv, 23.10.2023, a rămas necunoscut și neanalizat de instanța de judecată, ceea ce deschide calea revizuirii.

A mai arătat, că un alt fapt necunoscut instanței de judecată care a pronunțat condamnarea este acela că prin sentința civilă nr. 112/12.07.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea depusă de creditoarea AJFP Gorj, în temeiul dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. a)-h) din Legea nr. 85/2014, prin care se solicita antrenarea răspunderii sale ca administrator al SC. B. S.R.L., pentru suma de 4.217.248 RON. Prin această hotărâre judecătorească, definitivă, s-a reținut că nu se face vinovat de prejudicierea societății și inclusiv a creditoarei AJFP Gorj, prin vânzarea bunurilor mobile (cele 35 de autovehicule) aflate sub sechestru, această vânzare fiind reținută în mod esențial de către instanța de apel în decizia nr. 1761/2023 de condamnare a sa (pagina 46) ca demonstrând un comportament intenționat de împiedicare a recuperării prejudiciului, ceea ce ar proba absența căinței, sub aspectul aplicării cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021.

Așadar, sentința civilă, prin starea de fapt arătată în considerentele intrate în puterea lucrului judecat, demonstrează netemeinicia hotărârii supuse revizuirii.

Toate faptele și împrejurările invocate mai sus sunt susținute de mijloace de probă, înscrisuri care susțin cererea de revizuire.

Că, prezenta cerere este admisibilă în principiu conform art. 456 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că:

a) Cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.

b) Cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

c) Au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) Faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) Faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

În consecință, a solicitat admiterea cererii de revizuire.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 452 și următoarele C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 18.06.2024, în raport de pretențiile concrete formulate de petent în cererea sa, tribunalul a calificat-o ca fiind contestație în anulare, având în vedere următoarele:

Prin sentința penală nr. 07 din data de 17 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, s-a constatat legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la inculpații A., S.C. B. S.R.L. si C. ca fiind Legea nr. 241/2005 modificată de Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 5 C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

S-a luat act că, potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale iar, dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor- Agenția Națională de Administrare Fiscal.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. si E., la plata către partea civilă a sumei 448 678,45 RON, din care 133 975 RON reprezentând impozit pe profit și 314 703,45 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum si la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalități, majorări de întârziere) calculate pana la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. și F., la plata către partea civilă a sumei de 219.321,36 RON, din care 65.489 RON reprezintă impozit pe profit și 153.832,36 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, precum si la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalități, majorări de întârziere) calculate pana la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. și C., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 1.137.674.58 RON, din care suma de 339.708 RON reprezintă impozit pe profit si suma de 795.966,58 RON reprezintă TVA, precum si la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalități, majorări de întârziere) calculate pana la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

În baza art. art. 11 din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 163 C. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților până la concurența sumelor acordate părții civile.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului A. și persoanei juridice inculpate S.C. B. S.R.L. dispus prin ordonanța din 04.03.2016 pusă în aplicare conform proceselor-verbale din 08.03.2016, până la concurența sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, o copie a dispozitivului hotărârii va fi trimisă, la data rămânerii definitive, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 25 C. proc. pen. s-a dispus desființarea mai multor înscrisuri(...).

În drept, s-a arătat că inculpatul A., în calitate de administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 a înregistrat în evidența contabilă a societății un nr. de 378 facturi fiscale, respectiv 130 facturi fiscale emise de S.C. G. S.R.L., 163 facturi fiscale emise de S.C. H. S.R.L., 66 facturi fiscale emise de S.C. I. S.R.L. - și 19 facturi fiscale emise de S.C. J. S.R.L., fără ca aceste tranzacții să fi avut la bază operațiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 2.109.633 RON, din care 1.266.430 RON reprezentând impozit pe profit și 838.203 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro.

SC B. S.R.L., prin reprezentant legal A., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 a înregistrat în evidența contabilă a societății, 378 facturi fiscale emise de S.C. G.- 130 facturi fiscale, S.C. H. S.R.L. - 163 facturi fiscale, S.C. I. S.R.L. - 66 facturi fiscale și S.C. J. S.R.L. -19 facturi fiscale, fără ca aceste tranzacții să fi avut la bază operațiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 2.109.633 RON, din care 1.266.430 RON reprezentând impozit pe profit și 838.203 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro.

E., în calitate de administrator și asociat unic al S.C. G. S.R.L., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 02.12.2011 - 31.08.2012 a emis 130 facturi fiscale către S.C. B. S.R.L. care nu au la bază operațiuni reale contribuind la sustragerea de către această din urmă societate de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 543.323 RON, din care 228.692 RON reprezentând impozit pe profit și 314.631 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro.

C., în calitate de asociat și administrator al S.C. J. S.R.L., administrator în fapt și ulterior împuternicit al S.C. I. S.R.L., respectiv administrator împuternicit al S.C. H. S.R.L., în perioada 04.01.2012 - 25.03.2014, în baza unei rezoluții infracționale unice, a emis 19 facturi fiscale în numele S.C. J. S.R.L. în perioada 04.01. - 27.02.2012, 66 facturi fiscale în numele S.C. I. S.R.L., în perioada 09.01 - 28.05.2013 și 81 facturi fiscale în numele S.C. H. S.R.L., către S.C. B. S.R.L., care nu au la bază operațiuni reale contribuind la sustragerea de către această din urmă societate de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 1.309.880 RON (69.178 RON prejudiciu cauzat prin emiterea facturilor în numele S.C. J. S.R.L., 389.680 RON prejudiciu cauzat prin emiterea facturilor în numele S.C. I. S.R.L. și 851.022 RON prejudiciu cauzat prin emiterea facturilor în numele S.C. H. SRL), din care 511.913 RON reprezentând impozit pe profit și 797.967 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro.

F., în calitate de asociat și administrator al S.C. H. S.R.L., în perioada 02.05.2012 - 29.05.2013, a emis în numele societății sale, 82 facturi fiscale către S.C. B. S.R.L., care nu au la bază operațiuni reale, contribuind la sustragerea de către această din urmă societate de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 256.430 RON, din care 102.598 RON reprezentând impozit pe profit și 153.832 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

La data de 14.11.2022, inculpații A. și C. au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice.

Prin încheierea din 18.11.2022, tribunalul, deliberând, cu privire la cererile de schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de complicitate la evaziunea fiscală prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. 1lit. c) din Legea nr. 241/2005 și o infracțiune de complicitate la evaziunea fiscală prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv A. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în trei infracțiuni de complicitate la evaziunea fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 și o faptă prev. de art. 9 alin 1 lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, le-a respins ca fiind neîntemeiate.

Prin încheierea din 28.11.2022, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. din infracțiunea prev. și ped. art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul A. a înființat și a administrat SC. B. S.R.L. Țicleni, societate înregistrată la ONRC sub nr. x/1995, CUI x, cu obiect principal de activitate "transporturi rutiere de mărfuri". La cererea formulată de administrator, a fost deschisă procedura generală a insolvenței societății, prin încheierea nr. 17/13.03.2020 a Tribunalului Gorj, la data de 14.09.2020 fiind desemnat lichidator judiciar D..

Verificările efectuate de ANAF-Direcția Generală Antifraudă Tg- Jiu la furnizorii de mărfuri ai societății comerciale administrate de A. au scos în evidență că documentele de aprovizionare sunt fictive, unele dintre aceste societăți având sediul fictiv sau desfășurând activități în domenii care nu au nicio legătură cu datele înscrise pe facturi sau, la rândul lor, nu pot justifica achiziția bunurilor pe care le-ar fi comercializat către inculpat.

Instanța a reținut că inculpatul A., în perioada 02.12.2011-25.03.2014, a luat rezoluția infracțională de a frauda bugetul de stat, prin evidențierea în documentele contabile ale societății - jurnal de cumpărături, fișă furnizor, balanțe de verificare, a 378 facturi fiscale care nu atestă operațiuni reale, pe care la rubrica furnizor au fost menționate următoarele firme S.C. G. S.R.L. Arcani- administrată de E., S.C. J. S.R.L. - administrată de C., S.C. I. S.R.L. - administrată de C. și S.C. H. SRL- administrată de F. și C., astfel:

Ca urmare, fapta inculpatului A., asociat unic și administrator al S.C. B. S.R.L., constând în înregistrarea în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014, în contabilitate a documentelor care atestă operațiuni comerciale nereale cu S.C. G.- 130 facturi fiscale, S.C. H. S.R.L. - 163 facturi fiscale, S.C. I. S.R.L. - 66 facturi fiscale și S.C. J. S.R.L. -19 facturi fiscale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului cu suma de 1 805 674,39 RON, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro (curs valutar euro la data de 25.03.2014 - 4,46 RON), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatei - persoană juridică S.C. B. S.R.L., constând în aceea că, în realizarea obiectului de activitate, a înregistrat în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 în evidența contabilă, în baza unei rezoluții infracționale unice, a 378 facturi fiscale emise de S.C. G.- 130 facturi fiscale, S.C. H. S.R.L. - 163 facturi fiscale, S.C. I. S.R.L. - 66 facturi fiscale și S.C. J. S.R.L. -19 facturi fiscale, fără ca acestea tranzacții să fi avut la bază operațiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 1 805 674,39 RON, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro (curs valutar euro la data de 25.03.2014 - 4,46 RON), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată și în forma agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (378 acte materiale).

Având în vedere că actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților A., S.C. B. S.R.L. și C., au fost săvârșite după data de 01.02.2014, în cauză se va face aplicarea noului C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 5 Noul C. pen. raportat la Legea nr. 241/2005 care de la momentul epuizării faptelor a suferit modificări. Astfel, la stabilirea încadrării juridice a faptelor trebuie avute în vedere prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată de Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021 .

La stabilirea pedepselor principale și complementare au fost avute în vedere prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privitoare la limitele de pedeapsă, art. 136 C. pen. privind limitele speciale ale zilelor-amendă aplicabile persoanei juridice, art. 12 din Legea nr. 241/2005 actualizată rap la art. 55 si 66 C. pen., dar și dispozițiile art. 72 din C. pen. din 1968 si ale art. 74 noul C. pen.

Aspectele legate de persoana inculpaților A. și C., nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială pot fi analizate în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, cu consecința aplicării unei pedepse între minimul și maximul acesteia, fără însă a fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare. Instanța, efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare, a avut în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor (prin întocmirea unor documente fiscale, prin care atestau operațiuni despre care inculpații știau că au caracter nereal), natura și gravitatea rezultatului produs - prejudicierea bugetului de stat, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunilor - sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale constând în obligația de plată a impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, conduita după săvârșirea infracțiunilor, situația familială și socială (persoane bine integrate în societate), nivelul de educație (studii superioare), antecedentele penale și, nu în ultimul rând, durata procesului penal și timpul îndelungat scurs de la data comiterii faptelor deduse judecății.

A reținut instanța că inculpații au ales să comită fapte antisociale, deși au beneficiat de o educație adecvată, iar nivelul de inteligență și percepție este ridicat, aspecte ce ar trebui să confere un gând în plus, o grijă, chibzuința unui individ, însă comportamentul acestora relevă un grad de indiferență față de normele legale și o lipsă de interes față de repercusiunile faptelor ilicite comise.

Ca urmare, s-a procedat la condamnarea inculpaților A. și C. și, punând în balanță ansamblul considerentelor expuse anterior, privind săvârșirea faptelor, cu aspectele legate de persoana acestora, instanța și-a format convingerea că se impune aplicare unor pedepse orientate spre minimul special.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A., S.C. B. S.R.L., E., C. și de partea civilă Statul Român prin ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

Prin decizia penală nr. 1761 din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de inculpații A., S.C. B. S.R.L., C. și E., împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 17.01.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-au înlăturat dispozițiile privind recalificarea faptei, soluția de condamnare a inculpatului E. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (130 acte materiale), art. 5 C. pen. la pedeapsa principală de 2 ani și 10 luni închisoare, în condițiile art. 86

1

C. pen., și dispozițiile privind pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului.

S-au înlăturat soluțiile dispuse în baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 respectiv ca inculpatul E. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales să fie decăzut din aceste drepturi.

S-a înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatului E. la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală și la instanța de fond.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală in forma complicității prev. și ped. de art. 48 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (130 acte materiale) și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale - încadrare juridica astfel cum a fost schimbata prin încheierea din 28.11.2022.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (166 acte materiale) a fost condamnat inculpata C., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 137 alin. (2), (3), (4) lit. c) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 160 zile amendă, cuantumul unei zile amenda fiind de 200 RON, rezultând amenda totală de 32.000 RON.

S-a constatat recuperat prejudiciul principal in suma de 1.805.674,35 RON precum și prejudiciul accesoriu aferent.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-au ridicat măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanța din 04.03.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și respectiv instituite prin sentința penală apelată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

A fost obligată apelanta - parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În speță, s-a reținut că prin cererea depusă la Tribunalul Gorj, revizuentul condamnat A. a solicitat instanței revizuirea sentinței penale nr. 7 din 17.01.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curții de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că au apărut fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Faptele și împrejurările invocate de revizuentul condamnat, prin apărătorul ales, constau în aceea că la data de 20.10.2023 a efectuat către Statul Român plata sumei de 90.000 RON, iar la data de 23.10.2023 a efectuat plata sumei de 151.176 RON reprezentând majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului reținut în cauza de față, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive (decizia penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curții de Apel Craiova) prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzi și penalități, era acoperit integral, astfel că fapta nu mai este pedepsită, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare și art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021.

A menționat, de asemenea, că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova a rămas în pronunțarea apelului la data de 17.10.2023, iar faptele și împrejurările invocate (plata sumelor susmenționate) sunt anterioare pronunțării.

Că, dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021 sunt incidente în situația dată, în condițiile în care se face referire la data rămânerii definitive a cauzei, însă înscrisurile depuse, constând în plata sumelor susmenționate nu au făcut obiectul analizei instanței de judecată care s-a pronunțat exclusiv în raport de datele cunoscute la 17.10.2023.

Cu toate acestea, faptele ulterioare, respectiv, înscrisurile din 20.10.2023 reprezentând plata sumei de 90.000 RON și cele din 23.10.2023 reprezentând plata sumei de 151.176 RON, sume ce reprezentau majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului făceau să devină îndeplinită exigența achitării și a majorării de 20% din baza de calcul, situație ce prezenta relevanță juridică în pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 55/2021, în cazul săvârșirii unea din infracțiunile prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătorești până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea fapte, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzi și penalități este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare.

În raport de cererea depusă de revizuentul condamnat și înregistrată sub nr. x, la data de 25.10.2023 la registratura Curții de Apel Craiova, înaintată apoi completului ce soluționa cauza ce făcea obiectul dosarului nr. x/2020, s-a reținut că se invocă aspecte ce fac obiectul unei contestații în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv, când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, înscrisuri ce au fost depuse anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive conform art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 55/2021 și care nu au fost analizate de instanța de apel.

În cauză, în ceea ce îl privește pe revizuentul condamnat A., s-a constatat că hotărârea primei instanțe, respectiv sentința penală nr. 07/17.01.2023 a Tribunalului Gorj, nu a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului, ci dimpotrivă hotărârea a fost modificată în calea de atac a apelului prin decizia penală nr. 1761/27.10.2023 a Curții de Apel Craiova.

Susținerile apărătorului revizuentului condamnat, în sensul că motivele invocate au făcut obiectul unei contestații în anulare, ce a fost respinsă prin decizia penală nr. 572/25.04.2024, dosar nr. x/2023 al Curții de Apel Craiova s-a apreciat de către tribunal că nu pot fi primite în condițiile în care se reține că au fost avute în vedere alte aspecte legate de incompatibilitate sau prescripție.

Față de aspectele învederate, având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, instanța a apreciat că petentul formulează o cerere de contestație în anulare.

În consecință, Tribunalul Gorj a dispus recalificarea cererii ca fiind contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și invocând în acest sens din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, a declinat în baza art. 50 C. proc. pen. competența soluționării cererii în favoarea Curții de Apel Craiova.

Apoi, prin decizia penală nr. 1069 din 02 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 a fost recalificat obiectul cererii deduse judecății din contestație în anulare în revizuire.

Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență că, împotriva sentinței penale nr. 07/17.01.2023 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1761/27.10.2023 a Curții de Apel Craiova, petentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii care face obiectul prezentei cauze.

S-a reținut că petentul A., beneficiind de asistență juridică calificată asigurată de avocatul său ales - avocat L., a formulat o cerere de revizuire, argumentată pe larg și fundamentată în drept pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, având în vedere prevederile art. 456 C. proc. pen. și art. 458 C. proc. pen. și faptul că petentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva sentinței penale nr. 07/17.01.2023 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1761/27.10.2023 a Curții de Apel Craiova, instanța a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată de către petent - prin apărător ales și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. , având ca obiect revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 7/17.01.2023 pronunțate de Tribunalul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04 octombrie 2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu C8, cu termen de judecată la data de 16 octombrie 2024.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Gorj, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, reține că petentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 07 din data de 17.01.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 1761 din data de 27.10.2023 a Curții de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că au apărut fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Faptele și împrejurările invocate de revizuentul condamnat, prin apărătorul ales, constau în aceea că la data de 20.10.2023 a efectuat către Statul Român plata sumei de 90.000 RON, iar la data de 23.10.2023 a efectuat plata sumei de 151.176 RON reprezentând majorarea cu 20% din baza de calcul a prejudiciului reținut în cauza de față, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive (decizia penală nr. 1761 din 27.10.2023 a Curții de Apel Craiova) prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzi și penalități, era acoperit integral, astfel că fapta nu mai este pedepsită, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare și art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021. A arătat că dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova în soluționarea apelului declarat de persoana condamnată a fost luat în pronunțare la termenul din data de 17.10.2023, plata sumelor menționate făcându-se așadar după ce cauza a rămas în pronunțare, dar anterior pronunțării hotărârii definitive, astfel că sunt relevante dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 55/2021, normele legale incidente conform celor stabilite prin hotărârea de condamnare definitivă.

Înalta Curte, constată că pentru stabilirea instanței căreia îi revine competența materială de soluționare a sesizării formulate de petentul A. este esențială calificarea juridică a căii de atac în raport de motivul invocat și scopul urmărit.

Analizând conținutul cererii introductive, se observă că petentul, prin avocat, a arătat că a înțeles să formuleze cerere de revizuire, iar nu contestație în anulare, astfel că cererea formulată nu putea fi recalificată de Tribunalul Gorj ca fiind contestație în anulare, întrucât instanța nu se poate substitui voinței exprese a petentului care a formulat o cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și în care se arată care sunt în accepțiunea petentului, faptele și împrejurările care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care ar dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, recalificarea căii de atac presupune doar indicarea greșită a denumirii acesteia de către parte și punerea de acord a conținutului acesteia cu denumirea corectă și aplicarea normelor legale incidente. Or, în acest caz nu poate fi vorba de o denumire greșită a cererii și de o concordanță reală a motivelor invocate cu cazurile de contestație în anulare.

Recalificarea căilor de atac are ca scop tocmai protecția drepturilor părților în sensul ca acestea să nu fie respinse ca inadmisibile sau tardive doar pentru că se constată, excesiv și pur formal, că au fost denumite greșit, deși conținutul lor este concordant cu reglementarea unei alte căi de atac admisibile. Procedând la recalificarea cererii de față în contestație în anulare, această operațiune juridică se transformă într-o sancțiune pentru parte, contrar scopului său, deși în materie penală instanța are o responsabilitate sporită în protecția dreptului la un proces echitabil al inculpatului.

Ca atare, față de manifestarea de voință a petentului singura cale de atac care permite evaluarea motivelor expuse în sesizare este calea extraordinară de atac a revizuirii, reglementată de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - în sensul că au apărut fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că: (1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când, a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;(...).

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 456 C. proc. pen.: (1) Cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță. (2) Cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 458 C. proc. pen., instanța competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.

Relativ la instanța competentă material să soluționeze această cale extraordinară de atac a revizuirii, dispozițiile art. 458 C. proc. pen., statuează explicit în sensul că o astfel de cerere se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță.

Ca urmare, constatând că, potrivit art. 458 C. proc. pen., competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a judecat cauza în primă instanță, care, în speță, este Tribunalul Gorj, raportat și la manifestarea de voință a petentului, în sensul că a formulat o cerere de revizuire, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea instanței anterior menționate, căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Gorj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.