ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2093/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2022 pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% pentru pensiile ce depășesc suma de 4000 de RON. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare plăților și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.

Prin sentința nr. 375 din 11.05.2023, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin sentința civilă nr. 214/2023 din 2 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022 au fost declarate neconstituționale prevederile art. XXIV pct. 11-14 și 16-19 și art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate ridicată în alte cauze.

De asemenea, a reținut prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în sensul că domeniul material de aplicare a acestui text de lege este dat următoarele tipuri de cereri: acordarea de despăgubiri, anulare act administrativ, obligare la e administrativ, obligarea la efectuarea unei operațiuni administrative (conform alin. (5), acestea fiind urmarea aplicării unei ordonanțe (simple sau de urgență) sau a unei ordonanțe declarate neconstituțională.

Domeniul personal de aplicare nu ridică niciun fel de probleme în cazul cererilor de anulare a unui act administrativ, de obligare la emiterea unui act administrativ sau de obligare la efectuarea unei operațiuni administrative.

În cazul cererii de acordare de despăgubiri, însă, Guvernul repară prejudiciile cauzate prin aplicare ordonanței de către particulari, iar pe de altă parte, Guvernul, în solidar cu autoritățile publice emitente ale actului administrativ sau care refuză realizarea operațiunii administrative, repară prejudiciile în situațiile în care ordonanța este aplicată de respectivele autorități publice (altele decât Guvernul).

Domeniul temporal de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 este dat de limitele în care ordonanța sau dispoziția din ordonanță declarate neconstituționale produc efecte juridice, respectiv limitele sunt date de momentul intrării în vigoare și momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR prin care a fost constată neconstituționalitatea acestora; publicarea atrage suspendarea de drept a efectelor juridice ale ordonanței sau dispoziției din ordonanță declarate neconstituțională pentru 45 de zile, iar ulterior, atrage încetarea efectelor juridice.

Acțiunile privind actele și faptele juridice ulterioare publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR prin care a fost constată neconstituționalitatea, nu se mai întemeiază pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe dispozițiile specifice ramurii de drept din care fac parte (civil, comercial, dreptul muncii); în cazul actelor administrative, temeiul acțiunii în anulare este dat exclusiv de art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, iar cadrul procesual al acestor acțiuni este diferit, fiind determinat de obiectul de reglementare al ordonanței.

S-a mai reținut că acțiunile pot fi formulate până la împlinirea termenului de decădere de un an reglementat de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut că cererile de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul produs între momentul primei rețineri din veniturile din pensie a 10% pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, cu titlu de contribuție socială de sănătate, și momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 (28 decembrie 2022) sunt de competența instanței de contencios administrativ.

A mai reținut că pentru aceste acțiuni, natura litigiului nu este importantă, deoarece competența revine instanțelor de contencios administrativ, însă natura litigiului este decisivă pentru acțiunile având ca obiect despăgubiri, efectuate după momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 (28 decembrie 2022), deoarece aceste acțiuni nu își mai au temeiul în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În acest context, a constatat că natura litigiului este dată de natura raportului juridic dedus judecății, respectiv de natura obiectului acestui raport, iar obiectul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor și obligațiilor părților din raport. În speță, litigiul privește obligația reclamantului de a plăti contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), care este una din contribuțiile obligatorii reglementate de Titlul V din Codul fiscal. Or, raportul juridic nu privește dreptul la pensie, ci o obligație care prin natura ei este fiscală, deoarece presupune o plată fără contraprestație directă și imediată la FNUASS. Este adevărat că îndeplinirea acestei obligații diminuează cuantumul pensiei, dar dreptul la pensie ca atare nu face obiectul discuției.

În consecință, a reținut că și în acest caz instanța competentă este cea de contencios administrativ.

În ce privește competența materială a instanței de contencios administrativ, a apreciat că aceasta se stabilește în funcție de criteriul valoric, fiind dată de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cazul de față fiind relevante dispozițiile alin. (1), privind criteriul valoric.

A mai reținut și că alin. (3) al art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede o competență teritorială în raport cu domiciliul reclamantului, astfel că revine Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării cauzei în fond.

2.2. Prin sentinta nr. 22 din 19 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că potrivit Deciziei nr. 1761 din 26 septembrie 2023 pronunțate de I. C. civ..J în dosarul nr. x/2022, cu privire la soluționarea conflictului negativ de competență, obiectul cererii de chemare în judecata este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâților Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare începând cu 1 ianuarie 2022 a dispozițiilor XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxa nouă sub forma contribuțiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie. Potrivit aceleiași decizii, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie.

Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut, raportat la temeiul juridic legal al cererii de chemare în judecată (Legea 554/2004) și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, respectiv o măsură fiscală, că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Tribunalul a mai reținut că în prezenta cauză, se contestă o ordonanță emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, solicitându-se acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare începând cu 1 ianuarie 2022 a dispozițiilor XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, astfel încât competența materială revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, în raport cu prevederile art. 1 și 10 din Legea 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care acesta se consideră vătămat prin aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 12, 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituțional, acțiunea fiind formulată în vederea reparării prejudiciului, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (…).

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze cauza, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorității pârâte (autoritate publică centrală) la plata de despăgubiri și la încetarea vătămării produse prin actul nelegal, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul (municipiul București).

În consecință, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.