ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1217 din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestația în anulare formulată de către contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 760 din data de 16 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

De asemenea, a fost obligat contestatorul la 50 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 613 din 28.02.2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 431 alin. (1) din noul C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 4013 din data de 03.11.1973 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1860 din data de 19.12.1973 a Tribunalului Județean Dolj; în baza art. 275 alin. (2) din noul C. proc. pen. a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) din noul C. proc. pen., suma de 130 de RON reprezentând cuantumul onorariului avocatului din oficiu, a rămas în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 570 din data de 11.04.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 613 din 28.02.2019, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2019; a desființat Sentința penală nr. 613 din 28.02.2019 pronunțată de Judecătoria Craiova și a dispus rejudecarea de către instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Craiova, urmând ca dosarul sa fie repartizat aleatoriu; în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 760 din data de 16 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1860 din data de 19 decembrie 1973 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/1973, ca nefondată; a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu în cuantum de 627 RON, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din urmă decizii (nr. 760 din 16 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019) a formulat contestație în anulare inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori la data de 11 iunie 2019, sub nr. x/2019 și care face obiectul prezentei judecăți.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, apreciind că se impune anularea dispozițiilor pronunțate în cauza în care a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită întrucât nu există probe la dosar în sensul învinuirii sale, hotărârea pronunțată în anul 1973 întemeindu-se pe o "ciornă" care nu există la dosar, fiind inventată, neexistând o bază pentru condamnare.

Analizând admisibilitatea contestației în anulare formulată, Curtea a constatat că motivul pe care se sprijină contestația nu este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen.

Astfel, condamnatul contestator a susținut, în esență, că prin decizia contestată, Curtea de Apel Craiova a respins contestația în anulare, ca nefondată, menținând astfel condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, deși nu există probe la dosar în sensul învinuirii sale, hotărârea de condamnare pronunțată în anul 1973 întemeindu-se pe o "ciornă" care nu există la dosar, fiind inventată.

Situația în care contestația în anulare este îndreptată împotriva unei decizii ce a respins o altă contestație în anulare și prin care se invocă aceleași motive ce ar conduce la netemeinicia hotărârii de condamnare, nu se circumscrie niciuneia din ipotezele prevăzute art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat apel, la data de 07.10.2019, contestatorul A.

Înalta Curte, analizând apelul de față, raportat la actele dosarului și la criticile formulate, constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen. se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive:

a. când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b. când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c. când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d. când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e. când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f. când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g. când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h. când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i. când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În speța de față, se constată că prin Decizia penală nr. 1217 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 760 din 16 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., anterior menționate, precum și faptul că instanța de apel s-a pronunțat prin decizie cu privire la contestația în anulare a contestatorului A., se constată că este inadmisibilă calea de atac formulată.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - NN