ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 C. pen., formulată de apelantul A..

De asemenea, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 05.05.2022, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se vira către Baroul Dolj, din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 05.05.2022, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-au respins cererile de revizuire formulate de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 15/28.01.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curții de Apel Craiova, ca inadmisibile. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în sumă de 627 RON (aferent delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 1283/2021 - avocat B.), au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin cererea de revizuire formulată la data de 25.05.2021 și înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 15/28.01.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare. În motivare, a arătat că cererea sa de revizuire se întemeiază pe motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) C. proc. pen., respectiv hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce aceasta a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. A arătat revizuentul condamnat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 368/30.05.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 566/17.07.2017, s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. este neconstituțională, aceasta fiind pronunțată ulterior hotărârii de condamnare. În continuare, revizuentul a arătat că prevederile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. nu mai intră sub incidența legii și produc efecte ce se pot remedia prin revizuire, respectiv pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost de 6 ani, iar restul de 14 ani reprezintă totalul treimilor adăugate. De asemenea, a menționat revizuentul că, în opinia sa, Decizia Curții Constituționale nr. 368/30.05.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 566/17.07.2017, reprezintă, în conformitate cu dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., o lege nouă, mai favorabilă și care trebuie aplicată conform art. 6 alin. (1) C. pen.. Totodată, a invocat în sprijinul admiterii în principiu a cererii sale de revizuire și Decizia nr. 651/25.10.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/20.12.2018, intervenită tot după rămânerea definitivă a hotărârii sale de condamnare, prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) C. proc. pen., care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională, aceasta întrucât s-a reținut că efectele deciziei de admitere pronunțate de Curtea Constituțională trebuie să fie imediate, aplicabile atât în cauzele pendinte, cât și în cele definitiv judecate, în caz contrar nefiind respectate dispozițiile art. 16 din Constituția României referitoare la egalitatea cetățenilor României. A fost stabilit termen de judecată la data de 16.06.2021, când s-a constatat lipsa dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Olt în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat și s-a acordat termen de judecată la data de 22.09.2021, când, din nou, dosarul de fond nu a fost atașat cauzei, stabilindu-se ca termen data de 20.10.2021.

La termenul din 20.10.2021, revizuentul condamnat A. a solicitat să i se acorde termen de judecată pentru a studia dosarul și, în raport de dispozițiile art. 94 C. proc. pen., cererea sa a fost admisă, stabilindu-se termen pentru data de 17.11.2021. La termenul din 17.11.2021, revizuentul condamnat a formulat oral cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public, context în care instanța i-a pus în vedere să depună în scris cererea în care să arate toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta, stabilindu-se în continuare termen la data de 08.12.2021. Cererea scrisă a fost depusă la data de 19.11.2021, de apărătorul desemnat pentru asigurarea asistenței judiciare obligatorii, fiind soluționată în sensul respingerii acesteia, la data de 23.11.2021. La termenul din 08.12.2021, revizuentul condamnat a depus o nouă cerere de revizuire, având ca temei formal un alt motiv de revizuire, dar care, în realitate, s-a constatat că vizează același motiv de revizuire invocat anterior, aceasta fiind soluționată în sensul respingerii, ca inadmisibilă, la data de 09.12.2021. Termenul de soluționare a cauzei a fost stabilit la data de 26.01.2022, când revizuentul condamnat a depus, de această dată, o cerere de strămutare a cauzei, care a fost înaintată spre soluționare Curții de Apel Craiova, stabilindu-se în continuare termen de judecată la data de 09.03.2022. La termenul din 09.03.2022, s-a constatat că a fost acordat termen pentru soluționarea cererii de strămutare la data de 15.03.2022, astfel că a fost stabilită data de 13.04.2022. Așa cum a rezultat din extrasul aflat la dosarul cauzei, cererea de strămutare a fost respinsă, ca nefondată, fiind obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat. La termenul de judecată din data de 13.04.2022, revizuentul condamnat a solicitat un alt termen de judecată, pentru a-și angaja avocat, fiindu-i luată și o declarație în acest sens.

La termenul de judecată din data de 27.04.2022, revizuentul condamnat A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., care, în opinia sa, contravin dispozițiilor art. 16 din Constituția României, privind egalitatea în drepturi.

A apreciat că este discriminat, deoarece execută o pedeapsă privativă de libertate de 20 de ani închisoare, deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 C. pen., reținută în sarcina sa, este de maxim 12 ani, situație injustă întrucât cunoaște din mass-media că unele tribunale și curți de apel din țară au plafonat cuantumul tuturor pedepselor aplicate într-un proces penal, care nu au depășit maximul pedepsei principale. A mai precizat că este o persoană privată de libertate și fără posibilități materiale, solicitând soluționarea acestei excepții având în vedere principiul proporționalității între faptă și pedeapsa primită.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 18.04.2021 și înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 15/28.01.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare. În motivare, a arătat că hotărârea de condamnare s-a bazat pe declarația unui martor mincinos, respectiv coinculpatul C., martora D., iar în ceea ce privește dovezile, a menționat că urmează să le prezinte în ședință publică. A depus în dosar o cerere prin care a solicitat să i se acorde termen de judecată pentru studierea dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Olt, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 107 din ROI, existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de același revizuent condamnat, având același obiect, respectiv revizuire, s-a constatat că o cerere cu obiect similar, ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, are termen de judecată la data de 27.04.2022, motiv pentru care și a doua cerere de revizuire a primit ca termen de judecată data menționată. La termenul din 27.04.2022, instanța fondului a pus în discuție, din oficiu, reunirea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022 la cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2021, ambele având ca obiect revizuire, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (3) C. proc. pen., respectiv existența mai multor cauze cu același obiect.

Prin încheierea din data de 27.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a celor două cereri de revizuire formulate de revizuentul A., instanța fondului a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 28.01.2016, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2014, în baza art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., inculpatul A., în prezent aflat în Penitenciarul Craiova, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 205 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. h) (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) și lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu persoana vătămată E.), pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, comisă în dauna martorei D..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de câte 6 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de trafic de minori comise în dauna persoanelor vătămate F. și G..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani, aferente celor două pedepse principale de mai sus. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de trafic de minori comise în dauna persoanelor vătămate H. și I..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani, aferente celor două pedepse principale de mai sus. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de minori, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de minori, comisă în dauna persoanei vătămate J..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (1/3 din 42), adică 14, inculpatul executând pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. h) (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) și lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victimele infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane - E., E., I., H., F., G., martora D., J.), pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Împotriva sentinței penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Olt și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1264 din 13.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă, au fost respinse, ca nefondate, atât apelul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Olt, cât și apelul inculpatului.

La data de 13.09.2016, Tribunalul Olt a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 15 din 13.09.2016, care a fost înaintat, pentru punerea în executare, Penitenciarului Craiova.

Cu adresa din 13.09.2016, Penitenciarul Craiova a comunicat că persoana condamnată a fost arestată de Inspectoratul de Poliție al Județului Olt, la data de 11.09.2014. Pedeapsa începe la data de 11.09.2014 și expiră la 10.09.2034.

Împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 28.01.2016, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2014, inculpatul A. a formulat contestație în anulare.

Prin sentința penală nr. 234 din 15.11.2016, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea având ca obiect contestație în anulare formulată contestatorul A., ca inadmisibilă. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale nr. 234 din 15.11.2016, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a formulat apel.

Prin decizia penală nr. 242 din data de 15.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de apelantul A.. S-a desființat integral sentința penală apelată. S-a constatat competența Curții de Apel Craiova în soluționarea contestației în anulare. S-a reținut cauza spre judecare și s-a înaintat dosarul în vederea repartizării aleatorii. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Prin decizia penală nr. 873 din data de 15.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1264 din 13.09.2016 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 1745 din data de 12.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1264 din data de 13 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014. A fost obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare statului.

Prin sentința penală nr. 112 din data de 25.06.2019, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, în baza art. 47, art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Olt și s-a declinat, în favoarea Tribunalului Dolj, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Craiova.

Prin sentința penală nr. 65/25.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Olt, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A., temeiul invocat de revizuent fiind dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv lipsa discernământului, împrejurare ce s-ar fi putut constata printr-un raport de expertiză psihiatrică . Judecătorul de la prima instanță a reținut că activitatea infracțională reținută în sarcina revizuentului condamnat nu a relevat lipsa vreunui mobil sau comiterea unor fapte specifice, care sa denote afecțiuni psihice, proba cu expertiza psihiatrică fiind deja respinsă pe parcursul cauzei penale nr. 2899/104/2014, nefiind aptă să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate în primul ciclu procesual, problemele de ordin psihic, conform adeverințelor anexate, fiind deja evaluate în cursul soluționării procesului penal nr. 2899/104/2014.

Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuentul condamnat A., iar prin decizia penală nr. 1216/04.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respins apelul declarat de revizuent.

S-a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea poate fi exercitată - în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 din C. proc. pen. - numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță (sentințe) sau la instanța de apel (decizii). Totodată, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Tribunalul a constatat că, în dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunțată sentința de condamnare a cărei revizuire a solicitat-o revizuentul A. în apărarea sa, acesta nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., ceea ce, prin raportare la dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., constituie o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire în acest caz special. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017, a fost declarată neconstituțională sintagma "împotriva aceluiași subiect pasiv" din dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., fiind însă respinse obiecțiile de neconstituționalitate formulate în legătură cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., invocate în cauza de față. Pe de altă parte, s-a reținut că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cererea de revizuire de față, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost formulată de revizuentul A. la data de 25.05.2021, în vreme ce sentința de condamnare a acestuia, respectiv sentința penală nr. 15/28.01.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curții de Apel Craiova (prin care i s-a aplicat un spor de 14 ani, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.), a fost pronunțată cu mai mult de 3 ani în urmă, deci cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen.. Așadar, cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. presupune invocarea excepției de neconstituționalitate în cauza soluționată prin hotărârea judecătorească definitivă atacată pe calea revizuirii. În consecință, s-a reținut că cererea de revizuire formulată, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., împotriva hotărârii judecătorești definitive pronunțate într-o cauză în care nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate, este inadmisibilă, decizia Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătorești definitive pronunțate în cauză.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul a constatat că, la data de 18.04.2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 15/28.01.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare, cererea fiind înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. x/2021. În motivare, a arătat că hotărârea de condamnare s-a bazat pe declarația unui martor mincinos, respectiv coinculpatul C., martora D., iar în ceea ce privește dovezile, a menționat că urmează să le prezinte în ședință publică. Aceste dovezi nu au fost prezentate, deși i s-a pus în vedere inculpatului să le depună la dosar încă de la momentul înregistrării cererii, astfel încât nu s-a putut concluziona că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat s-a întemeiat pe declarația unui martor care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza respectivă, influențând astfel soluția pronunțată. S-a subliniat că nu s-a dovedit săvârșirea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă de către martora D., neexistând deci o hotărâre de condamnare, cu atât mai mult și definitivă. Pe de altă parte, condamnarea revizuentului A. nu a survenit ca urmare a declarației determinante dată de martora D., existând un număr mare de persoane vătămate care au fost traficate de revizuentul A., și anume: E., E., F., G., H., I., J.. S-a reținut că denaturarea adevărului poate constitui motiv de revizuire și atunci când fapta săvârșită de martor nu este infracțiune, fiind săvârșită fără vinovăție, respectiv când martorul s-a aflat într-o eroare de fapt sau a comis fapta urmare a unei constrângeri morale, esențial fiind, însă, ca acest motiv de revizuire să influențeze soluția instanței, respectiv să ducă la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, potrivt art. 453 alin. (4) C. proc. pen.. Or, în cauză, niciuna dintre persoanele traficate audiate nu a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, pentru a se putea reține că a fost afectată legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului A.. Pe de altă parte, chiar existența unor eventuale contradicții între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele ce ar fi fost date în cursul cercetării judecătorești nu au dovedit, prin ele însele, că martorii audiați au mințit. Prin urmare, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire, în procedura admiterii în principiu a acesteia, formulată de condamnatul A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul A., fără a indica în scris motivele.

În ședința publică din data de 31.10.2022, apelantul revizuent A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Analizând, cu prioritate, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 C. pen., formulată de apelantul revizuent A., Curtea de Apel Craiova a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, se cere ca excepția să vizeze dispoziții care au legătură cu soluționarea cauzei.

Or, din acest punct de vedere, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată vizează un text de lege (art. 39 C. pen., ce privește pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni), care nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze (având ca obiect revizuire - apel), nefiind admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 10 noiembrie 2022, stabilindu-se termen de judecată, în mod aleatoriu, la data de 17 noiembrie 2022.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din analiza prevederilor legale sus indicate reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul menționat prevăzând doar ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a admite cererea formulată de recurentul revizuent și a dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Astfel, se constată că excepția a fost ridicată de o parte din proces, în fața unei instanțe de judecată, vizează dispoziții legale în vigoare, iar acestea nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct de către subiecții acțiunii penale. Prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Calea procedurală reglementată de aceste dispoziții legale nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii legale atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau o completare a actului normativ. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile asupra finalizării cauzei în cazul declarării neconstituționalității acestor dispoziții.

Cu referire la condiția de admisibilitate ce vizează legătura cu soluționarea cauzei, aceasta are în vedere incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se întelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

În speță, din examinarea textului indicat de recurent ca fiind neconstituțional, respectiv a dispozițiilor art. 39 C. pen., Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că nu există legătură între acestea și obiectul cauzei, nefiind îndeplinită condiția privind efectul real, concret pe care admiterea excepției de neconstituționalitate l-ar putea produce asupra cursului procesului penal și a situației juridice din cauză.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, acesta trebuie realizat în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În aceste coordonate de principiu, ținând seama de particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat în mod corect că, prin raportare la condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, invocarea textului de lege pretins neconstituțional nu impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.