ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2021

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția cuprinsă în considerentele încheierii din data de 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009, formulată de inculpatul A. prin apărător ales.

În acest sens, s-a arătat în esență că în ceea ce privește condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru sesizarea Curții Constituționale cu referire la art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, că cererea a fost formulată de către una dintre părți, iar obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă o dispoziție dintr-o lege, însă dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009 a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei ce face obiectul acestui litigiu, astfel că a fost respinsă excepția de neconstituționalitate formulată de inculpatul A. prin apărător ales, ca inadmisibilă conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu mențiunea că în preambulul Legii nr. 340/2009 este reglementată competența Curții Europene de Justiție.

Împotriva acestei dispoziții cuprinsă în considerentele încheierii din data de 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016,în termen legal a formulat recurs inculpatul A., reiterând criticile formulate și în fața primei instanțe.

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de recurs a pus în discuția părților excepțiile invocate, petentul și procurorul expunându-și punctul de vedere la termenul de judecată din 06 mai 2021.

Examinând textele indicate de petentul A. ca fiind neconstituționale, s-a constatat de către instanța de recurs că nu există legătură între textele invocate și obiectul prezentei cauze.

Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2), prevede la art. 2 alin. (2) că "(2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză."

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când, de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009, cuprinsă în considerentele încheierii din data de 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Totodată, Înalta Curte reține că excepțiile de neconstituționalitate mai sus menționate au fost invocate în apelurile promovate de Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații A., B., C. și D. împotriva Sentinței penale nr. 224 din 10.10.2019 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, în ceea ce privește examenul legăturii excepțiilor de neconstituționalitate ridicate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei, având în vedere obiectul cauzei în care au fost invocate excepțiile, întrucât solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, doar dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009, cuprinsă în considerentele încheierii din data de 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009, cuprinsă în considerentele încheierii din data de 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2021.

GGC - NN