ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 280/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 3 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 21 și art. 126 din Constituția României, invocată de petentul A.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 20D/II-2/2020 din data de 07.12.2020, respectiv a Ordonanței nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 23.12.2020 a fost înregistrată sub nr. x/2021 plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 20D/II-2/2020 din data de 07.12.2020, respectiv a Ordonanței nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Prin Încheierea nr. 24 din data de 08 martie 2021, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea Dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, în vederea repartizării aleatorii la un complet legal constituit.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că urmărirea penală nu a fost finalizată prin adoptarea unei soluții din cele prevăzute de art. 340 alin. (1) C. proc. pen., respectiv o soluție de clasare dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, astfel că este competent să aprecieze asupra plângerii formulate de petent un judecător de drepturi și libertăți.

Plângerea petentului A. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 09 martie 2021, sub nr. x/2021*, fiind fixat termen de judecată la data de 10.03.2021.

În vederea soluționării plângerii a fost atașat Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împreună cu ordonanțele atacate.

La termenul de judecată acordat petentul a formulat o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 21 și art. 126 din Constituția României.

Analizând cu prioritate admisibilitatea plângerii, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

S-a reținut că prin Ordonanța nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 94 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de avocatul petentului A. (suspect în cauză), de studiere a Dosarului penal nr. x/2020.

Procurorul, în esență, a arătat că prin luarea la cunoștință a actelor dosarului, dată fiind natura faptelor cercetate, fapte care aduc atingere înfăptuirii justiției, există riscul alterării probatoriului prin identificarea și a altor persoane implicate în activitatea infracțională, anticiparea și compromiterea măsurilor ce urmează a fi dispuse.

Ulterior, prin Ordonanța nr. 20D/P/2020 din data de 07.12.2020 emisă de procurorul șef serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

În motivarea acestei soluții s-a reținut, în esență, că cercetările în Dosarul penal nr. x/2020, se află într-o fază inițială, se administrează probe, iar cursul anchetei poate fi influențat negativ de consultarea dosarului de către suspect sau avocatul său.

Împotriva acestei soluții, petentul A. a formulat plângere, la data de 23 decembrie 2020, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2021.

Analizând admisibilitatea plângerii formulate de petent, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. În cursul urmăririi penale, plângerea formulată împotriva actelor procurorului se soluționează de procurorul ierarhic superior, soluția pronunțată de acesta în această procedură fiind definitivă, neputând constitui obiect al plângerii adresate judecătorului de drepturi și libertăți. Sistemul român de jurisdicție a stabilit principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la plângere stingându-se prin exercitare la organul competent, așa încât posibilitatea învestirii unui alt organ decât cel prevăzut de lege este exclusă, constituind o încălcare a principiului legalității căilor de atac și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petent cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale dispozițiilor prevăzute de art. 391 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen. s-a reținut de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, a constatat că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă sunt în vigoare, îndeplinind condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căreia pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate legi sau ordonanțe ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

A mai reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, de către o parte și nu a făcut anterior obiectul unei decizii a Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității.

Însă judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că dispozițiile legale criticate (art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen.), nu îndeplinesc condiția de admisibilitate de sesizare a Curții Constituționale, prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv nu au legătură cu soluționarea cauzei, fiind invocate într-o procedură inadmisibilă.

Mai mult, s-a arătat că petentul a formulat plângere împotriva soluției dispuse de procuror, la procurorul ierarhic superior, prin urmare nu se poate reține că dispozițiile prevăzute de art. 391 alin. (1) C. proc. pen. au legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că nu constituie temei legal în baza căreia plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, iar în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate decizia instanței de control constituțional nu ar produce niciun efect asupra situației juridice invocate de petent.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii nr. 3 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs petentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 24 martie 2021, fiind fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, cu citarea recurentului.

Prin motivele formulate în scris și susținute oral cu ocazia dezbaterii, recurentul petent A. a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite condițiile pentru a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen.

În susținerea recursului, s-au invocat, în esență, prevederile art. 21 din Constituția României privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 126 din Constituția României, potrivit cărora justiția se realizează prin instanțele judecătorești.

Examinând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

În speță, prin Încheierea nr. 3 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 20D/II-2/2020 din data de 07.12.2020, respectiv a Ordonanței nr. 372D/P/2020 din data de 18.11.2020, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, iar excepția de neconstituționalitate invocată vizează dispozițiile art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recurentul a înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen., într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, criticile invocate nu vizează dispoziții legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate.

Sub acest aspect, se reține că, atât în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 324/14.05.2012 și Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în M. Of. nr. 242/7.04.2011), cât și în doctrină, s-a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (1) și art. 94 alin. (4) C. proc. pen. nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, și anume nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii nr. 3 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii nr. 3 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2021.

GGC - NN