ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 113/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 C. proc. pen., formulată de petentul A..

Totodată a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petentul A., privind dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Novaci.

Petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

La data de 18.11.2020, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, cererea de strămutare formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Novaci.

Totodată petentul a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 71 C. proc. pen.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 C. proc. pen., formulată de petentul A., Curtea de Apel Craiova a respins-a ca inadmisibilă apreciindu-se că nu are legătură cu soluționarea cauzei și prin urmare nu poate fi sesizată Curtea Constituțională.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în termen legal, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2020.

În motivarea scrisă a cererii sale, petentul a arătat că o eventuală admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 C. proc. pen., ar conduce în mod direct la modificarea soluției de fond, iar respingerea cererii de instanța de fond echivalează cu îngrădirea accesului la justiție

S-a solicitat admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței și, în rejudecare admitea cererii și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 C. proc. pen.

Petentul a apreciat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 71 C. proc. pen. deoarece nu sunt încadrate printre motive de bănuială legitimă și în temeiul lor să poată fi cerută strămutarea cauzei și următoarele împrejurări:

"atunci când un judecător incompatibil nu formulează declarație de abținere; când toți judecătorii unei instanțe sunt, conform legii incompatibili absolut; când în interiorul unei instanțe sunt falsificate și înlocuite înscrisuri; în situația în care în temeiul unui înscris falsificat, prim-procurorul parchetului arondat instanței respective solicită, ca procuror de ședința, producerea de consecințe juridice a înscrisului falsificat; atunci când în mod evident este încălcata echitatea procesuală prin termenul nerezonabil al unei cauze și distinct, împrejurarea că în mod repetat, organele de cercetare penală soluționează nelegal cauza".

Totodată petentul apreciază că ar trebui să constituie motiv temeinic de strămutare împrejurarea "ca organele de cercetare penala tărăgănează cauza prin numeroase soluții nelegale și prin lăsarea în nelucru a unei cauze".

Analizând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției din sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată și republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei; - să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale o produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte notează că aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, ci în mod concret.

În speță, petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen., apreciind că aceste text de lege este neconstituțional, apreciind că se impune ca textul de lege menționat să cuprindă și alte temeiuri în baza cărora se poate cere strămutarea.

Din interpretarea rațională a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că legătura dintre legile a căror neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie să fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când se tinde la modificarea și completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Or, analizând termenii în care excepția a fost formulată, Înalta Curte constată că, în realitate, se tinde la extinderea, la modificarea textul de lege apreciat ca fiind neconstituțional, în sesnul de a se lărgi aria temeiurilor strămurării în sensul dorit de petent ceea ce nu este admisibil.

Totodată, dacă s-ar proceda potrivit solicitării autorului excepției, Curtea Constituțională ar deveni legiuitor pozitiv, ceea ce este vădit inadmisibil.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepția invocată nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției din sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 71 din C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției din sentința penală nr. 6 din data de 12 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 71 din C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2021.