ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 15/CCP/11 octombrie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 818/P/2020 din data de 15.06.2020 a Parchetului de pe lângă de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva încheierii penale nr. 15/CCP/11 octombrie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021, la data de 29 octombrie 2021, petentul A. a formulat contestație în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală, ca dosarul nr. x/2021.

Dezbaterile asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de petentul A. au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 13 decembrie 2021.

Cu ocazia dezbaterilor, în ședința din 13 decembrie 2021 petentul, a formulat cerere de strămutare, cerere pentru a i se acorda asistență judiciară, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (8) C. proc. pen., art. 73 alin. (4) C. proc. pen., art. 74 alin. (6) C. proc. pen., a formulat cerere de recuzare a procurorului, judecătorului și grefierului, a solicitat chemarea în judecată ca parte responsabilă civilmente Consiliul Superior al Magistraturii etc.

Prin încheierea penală nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021 în baza art. 67 alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat inadmisibilitatea cererilor de recuzare formulate de petentul A..

În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul A., împotriva încheierii penale nr. 15/CCP/11.10.2021 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul A. a fost obligat la plata sumei de 300 RON către stat cu titlu de cheltuielile judiciare.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse, precum și cu ocazia dezbaterilor petentul A. nu a invocat efectiv un motiv pe care se sprijină contestația în anulare și nu a facut trimitere la niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Totodată judecătorul a arătat că formularea contestației în anulare cu privire la încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă.

Cu privire la excepțiile de necostituționalitate invocate de petent instanța a arătat că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

Referitor la celelalte cererii instanța a apreciat că ele excedă obiectului cauzei și care au un caracter cu totul general, fiind depuse cu titlu repetitiv, fără nicio legătură cu dosarul de față sau cu admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, apreciindu-se un abuz de drept din partea petentului A..

Instanța a apreciat că petentul își exercită cu rea-credință drepturile procesuale și procedurale, într-o cauză în care s-a fixat termen conform art. 431 din C. proc. pen., doar pentru examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare.

Împotriva încheierii penale nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând recursul declarat de petentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare următoarele:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții: să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Or, având în vedere obiectul cauzei (contestație în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen.), Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că dispozițiile legale care fac obiectul cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, care nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea observă că, în ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat:"că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Brașov le-a apreciat ca atare.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 22/CCP din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2022.