ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2022

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 152/F din data 03 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 431 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 148/F din data de 04.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin Sentința penală nr. 148/F din data de 04.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca vădit nefondată, cererea de strămutare formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov.

În cadrul sentinței s-a arătat că aceasta este definitivă sub aspectul soluției pronunțate cu privire la cererea de strămutare.

În baza art. 283 alin. (4) lit. i) și n) din C. proc. pen. a fost dispusă amendarea petentului A. cu suma de 3.000 de RON (trei mii).

Petentului i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a cere anularea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 284 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare contestatorul-petent A.

În susținerea contestației formulate petentul a criticat faptul că nu i-a fost asigurată asistența juridică, iar dosarul judecat nu a fost public, astfel încât a fost încălcată Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin neasigurarea publicității ședinței de judecată.

În motivele scrise de contestație, petentul a mai solicitat redeschiderea unor dosare asociate, chemarea în judecată a mai multor instituții publice și magistrați; s-au solicitat și daune, invocând în mod nesistematizat mai multe prevederi legale din dreptul național și alte instrumente de drept internațional.

La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2021, curtea de apel a pus în discuție admisibilitatea formulării contestației în anulare în prezenta cauză.

Examinând cauza, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, s-a constatat că este inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul-petent A., pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:

Curtea, punând în discuție admisibilitatea contestației în anulare formulate împotriva Sentinței penale nr. 148/F din data de 4.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a constatat că aceasta este inadmisibilă, deoarece împotriva hotărârii atacate legea nu prevede nicio cale de atac, aceasta fiind definitivă.

În acest sens s-a reținut că dispozițiile art. 74 din C. proc. pen. privind modalitatea de soluționare a cererii de strămutare prevăd în cadrul alin. (1) că "Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință" iar la alin. (6) se statuează că "Sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin urmare, curtea a constatat că Sentința penală nr. 148/F din data de 4.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, prin care, în temeiul art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov, ca nefondată, nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, curtea a mai apreciat că, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., care reglementează expres hotărârile penale ce pot fi atacate cu contestație în anulare, apreciind, pe cale de consecință, că și exercitarea căii de atac a contestației în anulare se subsumează principiului legalității, neputând fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres reglementate de lege.

În acest sens este și jurisprudența instanței supreme în materie, care prin Decizia penală nr. 308/2018 a dat eficiență principiului legalității căilor de atac, reglementate prin dispozițiile art. 129, reținând că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Față de aspectele prezentate mai sus și în raport cu dispozițiile textelor de lege anterior menționate, s-a constatat că petentul A. a promovat o cale de atac inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 152/F din data 03 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 19 ianuarie 2022 sub nr. x/2021, totodată formulând recurs și cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 367 alin. (9) din Legea nr. 135/2010, art. 245, art. 411 - 414 din C. proc. civ. și celelalte excepții de neconstituționalitate invocate în dosarul Curții de Apel Brașov.

În cauză a fost stabilit în mod aleatoriu termen de judecată la data de 10 februarie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Sentința penală nr. 152/F din 03 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 148/F din data de 04.11.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Brașov.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen. cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Din examinarea sistematică și coroborată a dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen. și art. 432 din același cod, rezultă că hotărârea prin care se respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin Decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea contestației a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare.

Așadar, împotriva hotărârii pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac, aceasta fiind dată de lege.

În acest context, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Referitor la cererea de recurs vizând excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața Curții de Apel Brașov, Înalta Curte reține că prin Sentința nr. 152/F din data de 3 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, instanța nu a analizat aceste excepții, motiv pentru care, și această cale de atac nu este admisibilă.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 152/F din data de 3 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 152/F din data de 3 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2022.

GGC - ED