ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 59/2022

Ședința publică din data de 02 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 12/R din data de 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a constatat inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate invocate de petentul A. și s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestora.

S-au respins restul cererilor cu caracter prealabil și a excepțiilor invocate de petent în prezenta cauză.

S-a respins, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 69/CP/28.05.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțate în dosarul penal nr. x/2021

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea a reținut că, prin încheierea nr. 69/CP/28.05.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în cuprinsul ordonanței nr. 104/P/2021, emise la data de 18.02.2021, menținută prin ordonanța nr. 47/II-2/2020 din data de 22.03.2021 a prim- procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

A fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu solicitarea de rezolvare de principiu a unei chestiuni de drept.

În baza art. 29 alin. (1), (5) din Legea nr. 47/1992, s-au respins, ca inadmisibile, cererile formulate de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 18.02.2021, în dosarul nr. x/2021 este legală și temeinică.

Sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, judecătorul a învederat cu prioritate că art. 367 alin. (6) C. pen. definește noțiunea de grup infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

În continuare, judecătorul tribunalului a arătat că susținerile petentului au un caracter general și cercetările efectuate nu au relevat conduite abuzive care să intre în sfera ilicitului penal. Raliind la concluziile procurorului, judecătorul a apreciat că simplul fapt că cererile petentului nu au fost soluționate potrivit așteptărilor acestuia, nu echivalează cu o conduită infracțională.

Mai mult, s-a reținut că simplul fapt că instituția ANAF Brașov are o structură ierarhică și o organizare proprie nu o transformă într-un grup infracțional organizat, rămânând în continuare o instituție organizată potrivit legii care își desfășoară activitatea nu în scopul comiterii de infracțiuni, ci în scopul public pentru care a fost înființată.

Față de cele expuse mai sus, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petentul A..

Raportat la excepțiile de neconstituționalitate invocate judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a reținut că pentru a fi admisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, acestea sunt condiționate de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ.

În analiza condițiilor enumerate anterior, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a constatat că excepțiile au fost invocate de petentul A. care are calitate de parte în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Brașov, iar aceasta vizează neconstituționalitatea mai multor dispoziții legale.

În continuare, s-a reținut că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația sesizării Curții Constituționale, cererea trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces. Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale. Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate (în acest sens și Decizia nr. 3991 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). S-a precizat că judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează o chestiune care nu are legătură cu cauza.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, s-a arătat că, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, judecătorul trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

S-a apreciat că nu pot fi ridicate excepții de neconstituționalitate cu privire la orice dispoziții legale ar putea fi incidente în cadrul unui proces, fie și numai cu titlu de eventualitate, ori pe cale conexă, sau ca rezultat al unei interpretări sistematice. S-a arătat că excepția trebuie invocată într-un moment al procesului în care relevanța să poată fi apreciată pe baza stării de fapt și a probelor administrate, iar o excepție de neconstituționalitate invocată prematur sau tardiv va fi declarată irelevantă. În acest sens, cu titlu de exemplu, s-a precizat că doctrina a relevat că ridicarea unei excepții de neconstituționalitate în faza procesuală a judecății în prima instanță cu privire la o dispoziție legală aplicabilă abia în faza apelului nu este relevantă, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de fond, fiind astfel inadmisibilă.

S-a considerat că relevanța excepției de neconstituționalitate, exprimată în condiția ca textul de lege sau de ordonanță criticat pentru neconstituționalitate "să aibă legătură cu soluționarea cauzei", pune în evidență raportul dintre activitatea judecătorului a quo și cea a judecătorului a quem. Prin urmare, dacă instanța a quo în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate consideră că de textul de lege criticat depinde judecarea cauzei și sesizează instanța a quem, este obligată ca, printr-o încheiere întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, să sesizeze Curtea Constituțională. Această dispoziție legală exprimă, prin ea însăși, faptul că rezolvarea problemei de constituționalitate este esențială pentru destinul procesului pe care instanța îl are de judecat.

Astfel, s-a reținut că dispozițiile invocate nu au legătură cu cauza pe care judecătorul de cameră preliminară este chemat să o judece, mai precis, nu au legătură cu aspectele asupra cărora judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunțe. Prin urmare, s-a apreciat că judecătorul de cameră preliminară în fața căruia s-au invocat excepțiile de neconstituționalitate nu poate sesiza Curtea Constituțională cu excepțiile.

În concluzie, s-a reținut că în cauză nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

La data de 16.11.2021 s-au înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov mai multe înscrisuri trimise de petentul A., cu referire la dosarul penal nr. x/2021, printre acestea găsindu-se și recursuri excepție neconstituționalitate - dosar penal/admin x/2021 Conform acestui înscris, petentul a formulat recurs împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată (sau nepronunțată/omisă/ignorată etc.) prin soluția pronunțată/hotărârea/decizia, încheierea nr. 69 din data de 28.05.2021, susținând că a ridicat excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la avocatul din oficiu, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ale art. 367 alin. (9) C. proc. pen., ale dispozițiilor referitoare la lipsa comunicării citării și a documentelor procedurale și alte excepții de neconstituționalitate raportat la dispozițiile art. 1, art. 2, art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) - (2), art. 20 alin. (1) - (2) etc.

După înregistrarea cauzei, petentul a depus la dosar numeroase cereri, printre acestea regăsindu-se cereri preliminare, excepție de neconstituționalitate, excepție de nelegalitate, cerere de strămutare, cerere pentru daune interese reparatorii, conexe, cerere audiere angajați instituții publice, cerere îndreptare erori materiale etc.

Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu au o legătură reală cu soluționarea cauzei, vizând dispoziții cu aplicabilitate generală în cadrul procesului penal, care nu sunt în măsură să influențeze soluționarea cauzei, în sensul de a produce un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

De altfel, s-a arătat că însăși modalitatea de formulare a excepțiilor de neconstituționalitate demonstrează inexistența unei legături reale cu cauza în care au fost invocate, criticile de neconstituționalitate având un caracter general, fără a fi indicat cum în cauza concretă pretinsul viciu de neconstituționalitate ar influența soluționarea cauzei și fără a fi indicate în concret în ce mod dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale enumerate de petent.

Astfel, s-a apreciat că este justificată concluzia că excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate în mod formal și că în mod corect s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional. Pe cale de consecință, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 69/CP/28.05.2021 a Tribunalului Brașov.

Cu privire la restul cererilor formulate în cauză, denumite cereri preliminare, s-a constatat că acestea sunt anexate mai multor dosare, indiferent de obiectul acestora, ajungându-se ca petentul să invoce, automat, în toate dosarele, toate aceste chestiuni. Practic, s-a observat că petentul a depus același set de înscrisuri în mai multe dosare, cu diferite obiecte, aceasta demonstrând că cererile și excepțiile invocate nu au legătură cu obiectul principal al dosarului și nu se tinde ca, prin soluționarea acestor cereri/excepții, petentul să se regăsească într-o situație mai avantajoasă din perspectiva interesului urmărit în cauză. În acest sens, Curtea a remarcat faptul că înscrisurile nu conțin date concrete și, mai mult, există spații libere, necompletate, cu referire la dosarul în care acestea urmează a fi folosite, instanța la care se depun și data acestora. Spre exemplu, deși se formulează o cerere îndreptare eroare materială nu se indică despre ce dosar este vorba și nu se identifică în concret despre ce erori materiale este vorba și ce anume acte sunt vizate, făcându-se referire cu caracter general la eroare/erori materiale strecurată în sistemul ECRIS și pe Portalul ECRIS și în Documentele (citații etc.) redactate/neredactate de instanță până în prezent.

În raport de toate acestea, Curtea a constatat că depunerea acestor cereri este una formală, ele nu au legătură cu prezenta cauză, motiv pentru care au fost respinse cererile și excepțiile formulate cu caracter preliminar.

Curtea a reținut și că, printre toate aceste înscrisuri, se regăsesc mai multe prin care se invocă excepții de neconstituționalitate.

Și în privința acestor cereri (care, de asemenea, sunt depuse la numeroase dosare), Curtea a constatat că nu se invocă veritabile vicii de neconstituționalitate, petentul realizând o enumerare a unor (numeroase) prevederi legale, din diferite acte normative (C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea 211/2004, Legea 47/1992 etc.), arătând că acestea încalcă diferite articole din Constituție (fiind pur și simplu enumerate mai multe articole din acest act normativ) precum și din Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului etc.

S-a apreciat că petentul nu a indicat, în mod concret, în ce modalitate dispozițiile legale încalcă unul sau mai multe texte din Constituție și, cu atât mai puțin, în ce formă eventuala soluție a Curții Constituționale ar avea o influență asupra soluționării cauzei.

În raport de acestea, Curtea a constatat că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate este realizată doar formal, fără a exista elemente care să permită Curții Constituționale să analizeze în mod real criticile petentului, astfel că s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra acestora.

De altfel, în condițiile în care cererea principală este inadmisibilă, s-a considerat că soluționarea unor excepții de neconstituționalitate nu ar avea niciun fel de influență asupra cauzei, chiar și numai din această perspectivă excepția fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 privind legătura cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei soluții, petentul A. a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din cuprinsul deciziei penale nr. 12/R din data de 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021.

Examinând recursul formulat de recurentul A. cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dacă excepția este inadmisibilă, (...), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Sesizarea Curții Constituționale implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care poate fi folosită excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Așadar, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curții Constituționale în strictă conformitate cu dispozițiile legii, dar și cu specificul cauzei (în acest sens, decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 28 iulie 2008 potrivit căreia instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge, ca inadmisibile, pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii); decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012; decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, respectiv decizia 244 din 06.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 529 din 06.07.2017, Curtea Constituțională a statuat că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte constată că, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost invocată de petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală, în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea plângerii formulate de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în cuprinsul ordonanței nr. 104/P/2021, emise la data de 18.02.2021.

Instanța supremă a statuat, în mod constant, că cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Ca atare, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului și să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparența utilității demersului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale.

Invocarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la avocatul din oficiu, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ale art. 367 alin. (9) C. proc. pen., ale dispozițiilor referitoare la lipsa comunicării citării și a documentelor procedurale și alte excepții de neconstituționalitate nu este justificată prin existența interesului specific al celui ce invocă excepțiile, relevanței și înrâuririi pe care dispozițiile legale ar mai putea să le aibă în speță față de stadiul procedurii, respectiv contestație declarată împotriva unei încheieri definitive potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, față de lipsa unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din cuprinsul deciziei penale nr. 12/R din data de 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din cuprinsul deciziei penale nr. 12/R din data de 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 februarie 2022.