ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 11.02.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2021

HOTĂRÂRE

11.02.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 149/CP din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Completul de 2 Judecători de cameră preliminară de la Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale.

În baza art. 425

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 78/CAMERĂ PRELIMINARĂ din data de 21.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat recurentul A. la plata sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în contestație.

Încheierea este definitivă sub aspectul soluției pronunțate în contestație și cu drept de recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Instanța în analizarea cererii formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale, a constatat că acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a mai multor dispoziții legale, respectiv:

- art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) și 93 C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente);

- art. 3 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului), art. 6 alin. (1) C. proc. civ. (Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil), art. 8 C. proc. civ. (Egalitatea), art. 13 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (Dreptul la apărare), art. 80 alin. (1) C. proc. civ. (Formele reprezentării), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. (Asistența judiciară - Condiții de acordare);

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale - 48 de ore de la pronunțare;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei;

- art. 341 C. proc. pen. (Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 C. proc. pen. (care reglementează contestația formulată împotriva soluțiilor pronunțate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanței cu rechizitoriul), art. 408 C. proc. pen. (Hotărârile supuse apelului), art. 425 C. proc. pen. (Limitele rejudecării), art. 351 alin. (2) C. proc. pen. (Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea);

- art. 287 C. proc. pen. (Păstrarea unor acte de urmărire penală) și

- art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede condițiile în care se poate dispune sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate ridicată de către părți sau din oficiu. Astfel:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare*), care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Instanța a reținut că în primul rând, trebuie să existe un litigiu pendinte în cursul căreia se invocă excepție. Instanța a apreciat că acest litigiu trebuie să fie unul legal, prevăzut de dispozițiile legale și nu unul vădit inadmisibil cum ar fi acțiunea intentată de petent și contestația aflată în fața curții de apel.

Apoi, din analiza dispozițiilor legale invocate de petent ca fiind neconstituționale, s-a reținut că acestea nu au legătură cu prezenta cauză.

Deși s-a invocat faptul că mai multe norme legale privind drepturile persoanei vătămate, reprezentarea acesteia și asistarea sa de către un avocat ar încălca Legea fundamentală a țării (art. 80, 81, 91 și 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.), s-a reținut că petentul nu are o asemenea calitate în cauză, fiind, în acest moment, un denunțător care reclamă mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajați ai A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov.

Apoi, în ceea ce privește art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 367 alin. (9) C. proc. pen., s-a reținut că instanța, în acest dosar, nu a fost investită cu soluționarea căii de atac a recursului în baza dispozițiilor Legii nr. 47/1992, fiind astfel evidentă lipsa vreunei legături a cauzei cu normele legale arătate.

La aceeași concluzie s-a ajuns și în urma verificării dispozițiilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., art. 287 C. proc. pen., având în vedere că acțiunea petentului, deși vădit inadmisibilă, a fost încadrată în prevederile art. 340 C. proc. pen. doar pentru a se putea soluționa în baza celei mai apropiate proceduri, ca natură, de calea prevăzută de lege pentru demersul petentului care putea ataca doar la procurorul ierarhic superior dispoziția de trimitere a plângerii sale la un alt parchet decât cel la care a fost depusă.

În final, întrucât în speță nu se poate discuta de acordarea unei compensații bănești, existând doar un denunț formulat de petent care a sesizat parchetul considerând că angajații instituției fiscale din Brașov au comis mai multe nelegalități, prejudiciind bugetul de stat cu o sumă exorbitantă de bani, s-a reținut că nu se poate sesiza instanța de contencios constituțional nici cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, mai precis referitor la procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere lipsa unei legături cu soluționarea prezentei cauze, instanța a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispoziții legale mai sus arătate.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cuprinsă în încheierea penală nr. 149/CP din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția Penală, recurentul A. a declarat recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 30.12.2020, sub nr. x/2020.

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se întelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cuprinsă în încheierea penală nr. 149/CP din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția Penală.

Totodată, Înalta Curte reține că excepțiile de neconstituționalitate mai sus menționate au fost invocate în recursul promovat de recurent împotriva încheierii nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020, încheiere prin care s-a respins plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanței nr. 223/D/P/2019 emisă la 3.12.2019 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Brașov, menținută prin ordonanța nr. 12/II-2/2019 din 8.01.2020 a procurorului șef din cadrul DIICOT Serviciul Teritorial Brașov și prin care nu au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat la acel moment.

În aceste condiții, Curtea de Apel Brașov, secția Penală a respins recursul declarat de acesta împotriva încheierii nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov și a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excețiile de neconstituționalitate invocate de petentul A. în fața curții de apel.

Ca atare, acest cadru procesual este limitat la verificarea legalității și temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent, iar dispozițiile legale care reglementează condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de contencios constituțional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situație, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, în mod evident, nu au vreo legătură cu chestiunile de drept ce se examinează în prezentul recurs și care vizează exclusiv întrunirea condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de la curtea de apel, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, nu are legătură cu soluționarea cauzei față de obiectul acesteia constând în contestația formulată de petent împotriva unei încheieri pronunțată în cadrul procesual reglementat de art. 340și art. 341 din C. proc. pen.

Astfel, prin excepțiile de neconstituționalitate se critică, în esență, lipsa de previzibilitate a dispozițiilor art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) și 93 C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente);

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei;

- art. 287 C. proc. pen. (Păstrarea unor acte de urmărire penală) și

Instanța supremă a statuat, în mod constant, că cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Prin urmare, în ceea ce privește examenul legăturii excepțiilor de neconstituționalitate ridicate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cuprinsă în încheierea penală nr. 149/CP din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția Penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în dispozitivul încheierii penale nr. 149/CP din data de 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2021.

§ Cauze similare