ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 11/2021

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-au respins, ca inadmisibile, cererile contestatorului A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 și 93 C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 și 20 din C. civ. și a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, instanța a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să vizeze o dispoziție normativă în vigoare, care să aibă legătură cu cauza și să nu fi fost declarată anterior neconstituțională.

Astfel, s-a constatat că prevederile legale criticate sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale.

În ceea ce privește însă legătura cu cauza a excepțiilor ridicate, Curtea a constatat că față de caracterul vădit inadmisibil al căii de atac astfel formulate, petentul declanșând un demers judiciar fără nicio finalitate, se poate aprecia că obiectul cauzei este unul artificial formulat, în scopul unic al eludării dispozițiilor legale privind sesizarea instanței de contencios constituțional, contrar caracterului său de excepție într-o cauză pendinte.

Potrivit legii, Curtea Constituțională poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate doar de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate sau direct, de către Avocatul Poporului. Părțile din proces nu pot sesiza direct Curtea Constituțională, ci pot invoca excepția de neconstituționalitate în fața instanței de judecată sau de arbitraj comercial.

Împotriva acestei încheieri, recurentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate.

Pe fondul excepțiilor de neconstituționalitate a invocat neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de un proces echitabil, just, corect, conform Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv prevederile art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 din C. proc. pen. și art. 3, 2, 6, 8, 13, 20 din C. civ. sunt contrare dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție, prevederilor cuprinse în art. 2, 6, 8, 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind eliminarea discriminărilor, dar și dispozițiilor art. 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. De asemenea, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 intră în contradicție cu prevederile Constituției României.

Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și anume:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând condițiile enumerate, se constată că excepțiile au fost ridicate de către una dintre părțile din proces (contestatorul petent A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea contestației declarate împotriva Încheierii penale nr. 79/CP din data de 21.07.2020, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, în Dosarul nr. x/2019.

Totodată, se constată că excepțiile invocate vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. (care reglementează drepturile persoanei vătămate corelativ cu situațiile în care este obligatorie asistența juridică a acestora), art. 3, 2, 6, 8, 13 și 20 din C. civ. și a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, texte de lege care nu au fost anterior declarate neconstituționale.

Referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Ca atare, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului și să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparența utilității demersului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curții Constituționale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 16 decembrie 2014).

În urma unui scurt istoric al parcursului procesual al cauzei se constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 79/CP din 21 iulie 2020, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, în Dosarul nr. x/2019, s-au respins plângerile formulate de către petentul A. împotriva ordonanței nr. x/D/P/2019 emisă la data de 31.05.2019 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Brașov, menținută prin ordonanța nr. x/II-2/17.07.2019 a procurorului șef din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Brașov.

Prin Încheierea penală nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 4251 alin. (7), pct. 1, lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 341 alin. (10) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A., împotriva încheierii penale nr. 79/CP din data de 21.07.2020, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, în Dosarul nr. x/2019.

Prin aceeași încheiere, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-au respins, ca inadmisibile, cererile contestatorului A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 și 93 C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 și 20 din C. civ. și a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această dispoziție făcând obiectul prezentului recurs.

După cum se poate constata din istoricul hotărârilor expus anterior, excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate în fața instanței învestite cu o contestație împotriva încheierii penale nr. 79/CP din data de 21 iulie 2020, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov. Această ultimă hotărâre fiind definitivă, în raport de dispozițiile art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., contestația a fost respinsă ca inadmisibilă.

Invocarea excepțiilor de neconstituționalitate nu este justificată prin existența interesului specific al celui ce invocă excepțiile, relevanței și înrâuririi pe care dispozițiile legale ar mai putea să le aibă în speță față de stadiul procedurii, respectiv contestație declarată împotriva unei încheieri definitive potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

În consecință, față de lipsa unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 și 20 din C. civ. și a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 129/CP din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen., art. 3, 2, 6, 8, 13 și 20 din C. civ. și a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2020.

GGC - GV