ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 21/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin decizia penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, s-a constatat inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate invocate de petentul A. și s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestora. S-au respins restul cererilor cu caracter prealabil și excepțiilor invocate de petent în prezenta cauză. S-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 93/CP/17.08.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021

Pentru a dispune astfel, s-a reținut prin încheierea nr. 93/CP/17.08.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de petentul A.. Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că petentul a formulat o sesizare cu referire la dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 ale Comisiei pentru acordarea de drepturi financiare victimelor infracțiunilor și a contestat soluția din dosarul de urmărire penală nr. 104/P/2021 (această soluție făcând anterior obiectul dosarului penal nr. x/2021, soluționat definitiv). Solicitându-i-se să precizeze obiectul cererii formulate în prezenta cauză, petentul a refuzat, invocând lipsa de procedură, formulând cereri de recuzare a instanței, precum și alte cereri care nu au nicio legătură cu cauza. În raport de acestea, judecătorul a arătat că nu se poate stabili cadrul procesual, fiind vorba despre o cerere informă care nu poate echivala cu o sesizare legală a instanței, motiv pentru care a dispus respingerea ca inadmisibilă a acestei sesizări.

La data de 18.10.2021, s-au înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov mai multe înscrisuri trimise de petentul A., cu referire la dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, printre acestea găsindu-se și recursuri excepție neconstituționalitate - dosar penal/admin x/2021, în privința acestora dispunându-se formarea prezentului dosar, înregistrat sub număr x/2021.

Conform acestui înscris, petentul a formulat recurs împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată (sau nepronunțată/omisă/ignorată etc.) prin soluția pronunțată/hotărârea/decizia, încheierea (finală, dezinvestire etc.) nr. din data de 17.08.2021, susținând că a ridicat excepții de neconstituționalitate raportat la dispozițiile art. 1, 2, 4, 11, 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 alin. (1)-(2) etc.

După înregistrarea cauzei, petentul a depus la dosar numeroase cereri, printre acestea regăsindu-se cereri preliminare, excepție de neconstituționalitate, excepție de nelegalitate,cerere de strămutare, cerere pentru daune interese reparatorii, conexe, cerere audiere angajați instituții publice, cerere îndreptare erori materiale etc.

Analizând recursul formulat de contestatorul A., Curtea a reținut că petentul a depus la dosarul cauzei mai multe seturi de înscrisuri, cu denumirea de cereri preliminare, cuprinzând excepții de neconstituționalitate și nelegalitate dar și alte cereri, spre exemplu, cerere de chemare în garanție a membrilor CSM, cerere de instituire măsuri asigurătorii etc.

La termenul de judecată din data de 17.08.2021, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuția părților prealabil cererile formulate, excepția inadmisibilității cererii care formează obiectul cauzei

Prin urmare, s-a analizat doar cererea principală formulată de petent, cerere în privința căreia s-a stabilit că nu poate fi identificat un obiect și că nu este aptă să învestească instanța, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.

Curtea a precizat și faptul că în condițiile în care instanța nu era sesizată în mod legal (mai ales în cazul de față în care cererea a fost adresată unei instanțe penale și, în plus, de grad superior, situație în care nu există o competență generală de soluționare a oricărei cereri), acest lucru conduce, subsecvent, la inadmisibilitatea formulării unor cereri cu caracter subsidiar în același dosar, astfel cum sunt cele formulate de petent, inclusiv cea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate. Verificarea admisibilității cererii principale are caracterul unei adevărate excepții, care trebuie analizată cu prioritate și care, în urma constatării caracterului inadmisibil, face inutilă analiza și pronunțarea asupra celorlalte cereri, inclusiv cea privind solicitarea de sesizare a Curții Constituționale. Pe cale de consecință,Tribunalul Brașov a soluționat doar cererea principală, hotărârea este una definitivă, situație în care împotriva acesteia nu pot fi formulate căi de atac, legea nerecunoscând în această situație posibilitatea exercitării unei căi de atac. În acest sens s-a pronunțat, într-o speță similară, Înalta Curte de Casație și Justiției care, prin decizia nr. 409/20.04.2021, a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul A. împotriva unei încheieri a Curții de Apel Brașov, instanța supremă făcând referire la inadmisibilitate ca și sancțiune procedurală care intervine atunci cânt părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

Față de toate acestea, Curtea a respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 93/CP/17.08.2021 a Tribunalului Brașov.

Cu privire la restul cererilor formulate în prezenta cauză, denumite cereri preliminare, s-a constatat că acestea sunt anexate mai multor dosare, indiferent de obiectul acestora, ajungându-se ca petentul să invoce, automat, în toate dosarele, toate aceste chestiuni. Practic, petentul a depus aceleași set de înscrisuri în mai multe dosare, cu diferite obiecte, aceasta demonstrând că cererile și excepțiile invocate nu au legătură cu obiectul principal al dosarului și nu se tinde ca, prin soluționarea acestor cereri/excepții, petentul să se regăsească într-o situație mai avantajoasă din perspectiva interesului urmărit în cauză. În acest sens, Curtea a remarcat faptul că înscrisurile nu conțin date concrete și, mai mult, există spații libere, necompletate, cu referire la dosarul în care acestea urmează a fi folosite, instanța la care se depun și data acestora. Spre exemplu, deși se formulează o cerere îndreptare eroare materială nu se indică despre ce dosar este vorba - se arătă referitor: dosar penal ….a….și nu se identifică în concret despre ce erori materiale este vorba și ce anume acte sunt vizate, făcându-se referire cu caracter general la eroare/erori materiale strecurată în sistemul B. și pe B. și în Documentele (citații etc.) redactate/neredactate de instanță până în prezent în La Dosar penal

În raport de toate acestea, Curtea a constatat că depunerea acestor cereri este una formală, ele nu au legătură cu prezenta cauză, modalitatea de formulare nici nu permite o analiză reală asupra unor elemente de fapt, dacă nu de drept, care să fie pertinente, motiv pentru care s-a dispus respingerea acestor cereri și excepții formulate cu caracter preliminar.

Curtea a reținut și că, printre toate aceste înscrisuri, se regăsesc mai multe prin care se invocă excepții de neconstituționalitate. Și în privința acestor cereri (care, de asemenea, sunt depuse la numeroase dosare), Curtea a constatat că nu se invocă veritabile vicii de neconstituționalitate. Petentul realizează o enumerare a unor (numeroase) prevederi legale, din diferite acte normative (C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 211/2004, Legea nr. 47/1992 etc.). și arată că acestea încalcă diferite articole din Constituție (fiind pur și simplu enumerate mai multe articole din acest act normativ) precum și din Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului etc. Nu s-a indicat, în mod concret, în ce modalitate dispozițiile legale încalcă unul sau mai multe texte din Constituție și, cu atât mai puțin, în ce formă eventuala soluție a Curții Constituționale ar avea o influență asupra soluționării prezentei cauze.

În raport de acestea, Curtea a constatat că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate este realizată doar formal, fără a exista elemente care să permită Curții Constituționale să analizeze în mod real criticile petentului, astfel că, nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra acestora.

De altfel, în condițiile în care oricum cererea principală este inadmisibilă, soluționarea unor excepții de neconstituționalitate nu ar avea niciun fel de influență asupra cauzei, chiar și numai din această perspectivă excepția fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind legătură cu soluționarea cauzei.

Pe cale de consecință, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea a constatat inadmisibilitatea cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestora.

Împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, A. a formulat prezentul recurs, iar în susținerea acestuia au fost depuse aceleași înscrisuri care se regăsesc și în cadrul dosarului în care s-a pronunțat decizia atacată.

Examinând recursul formulat de recurentul petent A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că încheierea de sesizare a Curții Constituționale este un act procedural prin care sunt definite limitele învestirii instanței de contencios constituțional. Așadar, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curții Constituționale în strictă conformitate cu dispozițiile legii, dar și cu specificul cauzei. În acest sens este și Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008) prin care s-a statuat că instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicată de parte, având obligația de a o respinge, ca inadmisibilă, pe cea care nu îndeplinește cerințele legii.

În cauza de față, Înalta Curte constată că excepția a fost invocată de petentul A. într-un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată (nr. 520/64/2021 al Curții de Apel Brașov) și are în vedere neconstituționalitatea mai multor dispoziții legale din diferite acte normative, respectiv C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 211/2004, Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate și a articolelor din Constituție enumerate, constată că nu este îndeplinită condiția "ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei".

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Raportat la datele speței, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Brașov ce are ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 93 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de petentul A..

Înalta Curte notează că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională. Se observă că, în speță, remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluția dispusă prin hotărârea recurată este legală.

Așadar, examenul legăturii cu cauza a excepțiilor de neconstituționalitate invocate de recurentul A. se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât și prin prisma interesului specific al autorului acesteia și influența pe care dispozițiile legale o au în concret.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță

Pe cale de consecință, Înalta Curte, constatând legală și temeinică decizia recurată cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 11/R din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.