ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 132/CP din 28 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, au fost respinse cererile petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale:

- art. 80, 81, 91 și 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen..;

- art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen. și

- art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 70/Cameră preliminară din data de 30 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Brașov.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Brașov, cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate de către petentul A. a reținut următoarele:

Curtea a constatat că petentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a mai multor dispoziții legale, respectiv:

- art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), art. 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) și art. 93 C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente);

- art. 3 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului), art. 6 alin. (1) C. proc. civ. (Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil), art. 8 C. proc. civ. (Egalitatea), art. 13 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (Dreptul la apărare), art. 80 alin. (1) C. proc. civ. (Formele reprezentării), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. (Asistența judiciară - Condiții de acordare);

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale - 48 de ore de la pronunțare;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei;

- art. 341 C. proc. pen. (Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 C. proc. pen. (care reglementează contestația formulată împotriva soluțiilor pronunțate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanței cu rechizitoriul), art. 408 C. proc. pen. (Hotărârile supuse apelului), art. 425 C. proc. pen. (Limitele rejudecării), art. 351 alin. (2) C. proc. pen. (Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea) și

- art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede condițiile în care se poate dispune sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate ridicată de către părți sau din oficiu. Astfel:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare*), care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

În primul rând, trebuie să existe un litigiu pendinte în cursul căreia se invocă excepție. Instanța apreciază că acest litigiu trebuie să fie unul legal, prevăzut de dispozițiile legale și nu unul vădit inadmisibil cum ar fi acțiunea intentată de petent și contestația aflată în fața curții de apel.

Apoi, din analiza dispozițiilor legale invocate de petent ca fiind neconstituționale, se reține că acestea nu au legătură cu prezenta cauză.

Deși se invocă faptul că mai multe norme legale privind drepturile persoanei vătămate, reprezentarea acesteia și asistarea sa de către un avocat ar încălca Legea fundamentală a țării (art. 80, 81, 91 și 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.), petentul nu are o asemenea calitate în cauză, fiind, în acest moment, un denunțător care reclamă mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajați ai A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov, iar sesizarea sa, depusă la D.N.A., nu a fost soluționată prin ordonanța criticată, ci doar înaintată către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov.

Apoi, în ceea ce privește art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 367 alin. (9) C. proc. pen., se reține că instanța, în acest dosar, nu a fost investită cu soluționarea căii de atac a recursului în baza dispozițiilor Legii nr. 47/1992, fiind astfel evidentă lipsa vreunei legături a cauzei cu normele legale arătate.

La aceeași concluzie se ajunge și în urma verificării dispozițiilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acțiunea petentului, deși vădit inadmisibilă, a fost încadrată în prevederile art. 340 C. proc. pen., doar pentru a se putea soluționa în baza celei mai apropiate proceduri, ca natură, de calea prevăzută de lege pentru demersul petentului care putea ataca doar la procurorul ierarhic superior dispoziția de trimitere a plângerii sale la un alt parchet decât cel la care a fost depusă.

În final, întrucât în speță nu se poate discuta de acordarea unei compensații bănești, existând doar un denunț formulat de petent care a sesizat parchetul considerând că angajații instituției fiscale din Brașov au comis mai multe nelegalități, prejudiciind bugetul de stat cu o sumă exorbitantă de bani, nu se poate sesiza instanța de contencios constituțional nici cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, mai precis referitor la procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere lipsa unei legături cu soluționarea prezentei cauze, instanța a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale menționate.

Împotriva dispoziției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din 28 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, recurentul A. a declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 20 martie 2021, sub nr. x/2020.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Așadar, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu privire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se întelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93, art. 367 alin. (9), art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

Totodată, Înalta Curte reține că excepțiile de neconstituționalitate mai sus menționate au fost invocate în calea de atac a contestației formulate de petentul A. împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov prin care s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva ordonanței nr. 25/II-1/2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție.

Ca atare, prezentul cadru procesual este limitat la verificarea legalității și temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent, iar dispozițiile legale care reglementează condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de contencios constituțional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situație, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiiile de neconstituționalitate a dispozițiilor mai sus menționate, în mod evident, nu are vreo legătură cu chestiunile de drept ce se examinează în prezentul recurs și care vizează exclusiv întrunirea condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța fondului, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate, nu are legătură cu soluționarea cauzei față de obiectul acesteia, constând în contestația formulată de petent împotriva unei încheieri pronunțate în cadrul procesual reglementat de art. 340 și art. 341 C. proc. pen.

Astfel, cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ale articolelor din C. proc. civ. menționate de recurent, rezultă fără dubiu că nu au legătura cu prezenta cauză în raport cu obiectul său, respectiv o contestație formulată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată împotriva unei soluții dispuse de procuror cu privire la plângerile petentului.

De asemenea, au fost criticate și dispozițiile art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), art. 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) și art. 93 C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente) și art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei. Cu privire la acestea, instanța de fond, în mod corect, a reținut că textele invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei întrucât petentul A. nu are calitatea de persoană vătămată în procedura pendinte (petentul este un denunțător care a reclamat mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajați ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, iar sesizarea sa, depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, nu a fost soluționată prin ordonanța criticată, ci doar înaintată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov) și nici nu fusese formulată cale de atac care să conducă la suspendarea cauzei. Pentru același raționament, nici dispozițiile art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004, care prevăd procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni, nu au legătură cu soluționarea cauzei, petentul neavând calitatea cerută de lege.

De altfel, nici textele prevăzute de dispozițiile art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea cuazei, față de faptul că tocmai acțiunea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă de către Tribunalul Brașov.

Referitor la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată lipsa legăturii cu soluționarea cauzei, față de faptul că aceasta nu a fost investită cu soluționarea căii de atac a recursului în baza dispozițiilor Legii nr. 47/1992.

Astfel, Înalta Curte a statuat, în mod constant, că cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Prin urmare, în ceea ce privește examenul legăturii excepțiilor de neconstituționalitate ridicate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei.

În acest context, Înalta Curte subliniază că excepțiile de neconstituționalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces întrucât cauza în care au fost invocate cererile de neconstituționalitate are ca obiect o contestație împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a respins o plângere a petentului, iar excepțiile de neconstituționalitate invocate nu vizează inadmisibilitatea căii de atac formulate, așa cum Curtea Constituțională a reținut în mod repetat (decizia 203/06.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324/14.05.2012, respectiv decizia 244/06.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 529/06.07.2017 - " o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția").

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale formulate de petentul A. cuprinse în încheierea penală nr. 132/CP din data de 28 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., împotriva dispoziției din încheierea nr. 132/CP din data de 28 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2021.