ÎCCJ, Decizia nr. 32/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 11/R din 15 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A., împotriva Încheierii nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții:

- art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.,

- art. 287 din C. proc. pen.,

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

- art. 367 alin. (9) din C. proc. pen.,

- art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și

- art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

În acest sens, a reținut că Încheierea nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, nu conține o dispoziție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

S-a menționat că, la data de 25 februarie 2020, petentul A. a depus note scrise în Dosarul nr. x/2020, în cuprinsul cărora, printre alte cereri, a formulat și excepția de neconstituționalitate și nelegalitate privind lipsa prevederilor din noul C. proc. pen., legislația conexă, privind asigurarea dreptului persoanei vătămate a victimei infracțiunilor a desemnării/alegerii unui avocat din oficiu, ceea ce însă nu constituie o veritabilă excepție ridicată în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care se menționează de petent că excepția privește lipsa unor prevederi legale.

Prin notele scrise depuse de petent la data de 13 iulie 2020, cu o zi înainte de termenul de judecată din data de 14 iulie 2020, s-a formulat excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 din C. proc. pen. și privind prevederile art. 287 din C. proc. pen.

La termenul de judecată din 14 iulie 2020, fiind prezent în fața judecătorului de cameră preliminară, petentul A. a invocat nelegalitatea constituirii completului de judecată și a solicitat termen pentru desemnarea unui avocat din oficiu, fără a ridica în mod expres vreo excepție de neconstituționalitate, după ce judecătorul de cameră preliminară a respins cererea sa de desemnare a unui avocat din oficiu, constatând că potrivit C. proc. pen. apărarea în astfel de cauze nu este obligatorie. Ulterior punerii în discuția părților la același termen de judecată a admisibilității plângerii formulate, petentul A. a menționat că solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Totodată, ulterior termenului de judecată din data de 14 iulie 2020, până la termenul stabilit pentru pronunțarea soluției, petentul A. nu a formulat concluzii scrise prin care să fi solicitat repunerea cauzei pe rol și discutarea excepțiilor de neconstituționalitate.

În aceste împrejurări, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A., împotriva Încheierii nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 care nu conține o dispoziție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, fără a mai fi necesară analizarea vreunei alte cereri din cele depuse în fața instanței de recurs și care nu au fost puse în discuția părților.

În fața instanței care a judecat prezentul recurs, petentul A. a ridicat prin note scrise și a susținut la termenul de judecată din fața instanței de recurs, la 14 octombrie 2020, excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții: art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de recurs a pus în discuția părților excepțiile invocate, petentul și procurorul expunându-și punctul de vedere la termenul de judecată din 14 octombrie 2020.

Examinând textele indicate de petentul A. ca fiind neconstituționale, s-a constatat de către instanța de recurs că nu există legătură între textele invocate și obiectul prezentei cauze.

Astfel, dispozițiile: art. 80 (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 (drepturile persoanei vătămate), art. 91(avocatul din oficiu) și 93 din C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente) și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, art. 287 din C. proc. pen. (păstrarea unor acte de urmărire penală), art. 341 (soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 (contestația în procedura de cameră preliminară), art. 408 (hotărârile supuse apelului), art. 425 (limitele rejudecării în apel) și 351 alin. (2) (nemijlocirea și contradictorialitatea) din C. proc. pen. nu au legătură cu obiectul prezentei cauze: un recurs având ca obiect verificarea aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, cu atât mai mult cu cât, în speță, prima instanță nu a pronunțat o soluție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și, prin prisma acestor condiții, recursul petentului este inadmisibil pentru considerentele indicate mai sus.

De asemenea, s-a constatat că art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., potrivit cărora ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei, nu are legătură cu prezenta cauză, în raport, cu faptul că suspendarea cauzei nu a fost solicitată de către petent în fața instanței de recurs, cât și de faptul că obiectul cauzei fiind un recurs având ca obiect verificarea aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se soluționează de către instanța de recurs potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, indicate mai sus.

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, privind faptul că încheierea poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare și nu de la comunicare, nu are legătură cu prezenta cauză. În speță au fost ridicate excepții de neconstituționalitate în fața instanței de recurs, iar, în raport, cu soluția dată se poate formula recurs în prezenta cauză în termenul prevăzut de lege și indicat mai sus. Neconstituționalitatea textului privind termenul de la care curg cele 48 de ore, se poate invoca doar dacă ar avea legătură, deci doar în fața instanței de recurs în situația în care s-ar formula recurs și instanța de recurs ar fi chemată să verifice pe lângă formularea în termen a recursului, aprecierea instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

II. Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81,art. 91 și art. 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cuprinsă în Decizia penală nr. 11/R din data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, recurentul A. a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 823 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cuprinsă în Decizia penală nr. 11/R din data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

În cauză, s-a constatat că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 287 din C. proc. pen., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), (22) alin. (1), (23), (24), (27), (31) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, cuprinsă în Decizia penală nr. 11/R din data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Totodată, Înalta Curte a reținut că excepțiile de neconstituționalitate mai sus menționate au fost invocate în recursul promovat de recurent împotriva Încheierii nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, încheiere prin care s-a respins plângerea formulată de către petentul A. împotriva Ordonanței nr. x/D/P/2019 emisă la 3.12.2019 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Brașov, menținută prin Ordonanța nr. 12/II-2/2019 din 8.01.2020 a procurorului șef din cadrul DIICOT Serviciul Teritorial Brașov și prin care nu au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat la acel moment.

În aceste condiții, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins recursul declarat de acesta împotriva Încheierii nr. 78/Cameră preliminară din 21.07.2020 a Tribunalului Brașov și a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul A. în fața curții de apel.

Prin urmare, în ceea ce privește examenul legăturii excepțiilor de neconstituționalitate ridicate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte a constatat că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 823 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație recurentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 23 decembrie 2020 sub nr. x/2020, în cauză fiind stabilit termen la data de 25 ianuarie 2021.

La termenul acordat reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate, concluziile acestuia fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.

Examinând contestația formulată prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Conform art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, recurentul A. a formulat contestație împotriva Deciziei penale nr. 823 din data de 10 decembrie 2020 prin care Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1922 hotărârea pronunțată în recurs este definitivă.

Prin urmare, decizia antemenționată este definitivă, nefiind susceptibilă de reformare prin supunerea ei controlului jurisdicțional.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 823 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 823 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2021.

GGC - GV