ÎCCJ, Decizia nr. 31/2022

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.1. Prin încheierea penală nr. 96/CP din data de 4 august 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituția României, invocată de contestatorul A..

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 și art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, invocată de același contestator.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din C. proc. pen., cuprinse în încheierea penală nr. 96/CP din data de 4 august 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 august 2020, sub nr. x/2020.

La data de 22 septembrie 2020, recurentul A. a transmis la dosar cereri de sesizare a Curții Constituționale cu mai multe excepții de neconstituționalitate, iar la termenul din data de 29 septembrie 2020, a indicat oral excepțiile de neconstituționalitate cu privire la care a solicitat sesizarea Curții Constituționale, precizând că sunt îndeplinite condițiile de prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

I.2. Prin încheierea din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A. în cauza având ca obiect recursul declarat de același recurent împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din C. proc. pen., cuprinse în încheierea penală nr. 96/CP din data de 4 august 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de de Apel Brașov, secția penală.

Împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2020.

I.3. Prin decizia penală nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, cu termen la data de 8 noiembrie 2021.

În această cauză, anterior începerii ședinței de judecată recurentul a depus la dosar, prin e-mail, cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (4), art. 72 alin. (8) și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., cerere care a fost înregistrată sub nr. x/2021/a1.

Prin cererea formulată în scris, recurentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (4) din C. proc. pen., ("neprezentarea părților nu împiedică soluționarea cererii"), art. 72 alin. (8) din C. proc. pen., ("introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei") și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. ("sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac "), raportat la art. 1, art. 2, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 52, art. 59, art. 129, art. 142, art. 146, art. 148 din Constituția României.

I.4. Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește toate condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia.

Astfel, s-a constatat că excepțiile au fost invocate în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac, de către o persoană care are, în speță, calitatea de contestator (A.) și vizează neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a reținut că partea care invocă o excepție de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

În acest context, s-a constatat că recurentul nu a arătat în ce constă legătura textului în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

În speță, s-a apreciat că A. a făcut trimitere generică la dispozițiile constituționale, respectiv art. 1, art. 2, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 52, art. 59, art. 129, art. 142, art. 146, art. 148 din Constituția României, fără a expune neconcordanțele dintre dispozițiile art. 73 alin. (4), art. 72 alin. (8) și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. și prevederile constituționale indicate.

În examinarea îndeplinirii legăturii normei ce face obiectul excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate de recurent, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu a fost determinată, în fapt, de o contradicție concretă a textelor criticate pentru neconstituționalitate cu prevederile legii fundamentale, autorul excepției invocând formal neconstituționalitatea textelor de lege menționate.

II. Împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021/a1.1, primul termen fiind fixat, în mod aleatoriu, la data de 21 martie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor stipulate expres de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

În ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite.

Prin cererea formulată, contestatorul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (4) din C. proc. pen. ("neprezentarea părților nu împiedică soluționarea cererii"), art. 72 alin. (8) din C. proc. pen., ("introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei") și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. ("sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac "), raportat la art. 1, art. 2, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 52, art. 59, art. 129, art. 142, art. 146, art. 148 din Constituția României.

Totodată, se constată că excepțiile au fost invocate în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, învestită cu soluționarea contestației formulate de A. împotriva deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020), de către o persoană care are, în speță, calitatea de contestator (A.) și vizează neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În jurisprudența instanțelor judecătorești s-a reținut că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că partea care ridică o excepție de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală, să prezinte argumentele în susținerea cererii și să releve, în mod concret, legătura cu soluționarea cauzei.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A., ce privesc dispozițiile art. 73 alin. (4) din C. proc. pen. ("neprezentarea părților nu împiedică soluționarea cererii"), art. 72 alin. (8) din C. proc. pen., ("introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei") și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. ("sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac ") au fost ridicate în calea de atac a contestației formulate împotriva deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020, hotărâre prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă o altă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1) și art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. proc. civ. privind dreptul la un proces echitabil, egalitatea, dreptul la apărare, asistența judiciară și reprezentarea părților la judecată; art. 29 alin. (5) și art. 29, în integralitatea sa, din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, în ceea ce privește neprevederea persoanei vătămate de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanța imediat superioară împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă sau din alte motive, după comunicarea acestei, și nu în termen de 48 de ore de la pronunțare; art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010) privind neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate; art. 341, art. 347, art. 408, art. 425 și art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010) în ceea ce privește neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Or, se constată că aspectele invocate de recurent în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții privind instituția strămutării, astfel cum aceasta este reglementată de C. proc. pen., dispoziții care nu au aplicabilitate în ceea ce privește soluția ce poate fi pronunțată în calea de atac a contestației exercitate împotriva deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție -, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Așadar, având în vedere că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu au aplicabilitate și nu prezintă relevanță în soluționarea respectivei căi de atac, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea contestației formulate, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Totodată, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (4) din C. proc. pen., art. 72 alin. (8) din C. proc. pen. și art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că obiecțiunile formulate nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normei legale cu legea fundamentală a României, constatând că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei.

De altfel, se reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, că "Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți." (decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2022.

Procesat de GGC - LM