ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2021

Din posesia inculpatului D.: sumele de 8.200 dolari SUA, 80 euro și 124513 RON, o autoutilitară marca x, serie șasiu x cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, o autoutilitară marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie șasiu x, nr. de înmatriculare x.

Din posesia inculpatului E.: un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, seria șasiu x, cu nr. de înmatriculare x.

Din posesia inculpatului G.: sumele de 18.7950 RON, 650 de euro și 2.800 dolari SUA, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x.

Din posesia inculpatului F.: suma de 5.600 euro, autoturism marca x, serie șasiu x, nr. de înmatriculare x.

Din posesia inculpatului B.: suma de 394 RON, un autoturism marca x, Serie șasiu x, cu nr. x.

Din posesia inculpaților H. ȘI B.: sume de: 71.650 lire, 27.900 euro și 10.900 RON, un x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare C. pen. 54 FNA, un x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un tractor UNIVERSAL 453, serie șasiu x, cu nr. de înregistrare SV Dornești x. În raport cu circumstanțele cauzei, procurorul a dispus prin ordonanța nr. 40 din data de 31.05.2019 măsuri asiguratorii, pentru a evita ascunderea, distrugerea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau extinse ori care pot servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare. Prin Adresa nr. x/30.05.2019 Direcția Regională Vamală Iași a comunicat faptul că valoarea prejudiciului pentru 9.000 litri motorină, 156 kg tutun umed, 2.300 pachete țigarete fără timbru fiscal și 114 pachete țigarete fără timbru fiscal este de 139.599 RON. Pe baza probatoriului administrat în cauză până la acest moment procesual, procurorul a identificat următoarele bunuri ridicate de la inculpați, cu privire la care s-au aplicat măsuri asiguratorii: 1. Inculpatului D., CNP x: sumele de 8.200 dolari SUA, 80 euro și 124.513 RON, o autoutilitară marca x, serie șasiu x cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, o autoutilitară marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, autoutilitară marca x, serie șasiu x, nr. de înmatriculare x. 2. Inculpatului E., CNP x: un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, seria șasiu x, cu nr. de înmatriculare x. 3. Inculpatului G., CNP x: sumele de 187.950 RON, 650 de euro și 2.800 dolari SUA, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x. 4. Inculpatului F., CNP x: suma de 5.600 euro, autoturism marca x, serie șasiu x, nr. de înmatriculare x. 5. Inculpatului B., CNP x: suma de 394 RON, un autoturism marca x, Serie șasiu x, cu nr. x. 6. Inculpatului B., CNP x: sume de: 71.650 lire, 27.900 euro și 10.900 RON, un x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, un tractor, serie șasiu x, cu nr. de înregistrare x.

Inculpatului H., CNP x: un x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare C. pen. 54 FNA. Judecătorul de drepturi și libertăți, examinând dispozițiile legale în materie a reținut că dispunerea unei măsuri asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză, valorii prejudiciului, bonitatea suspectului sau inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune. Potrivit art. 249 din C. proc. pen. stabilesc că pot fi sechestrate bunurile suspectului sau inculpatului - pentru garantarea executării amenzii, în vederea confiscării speciale sau extinse, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare; bunurile persoanei responsabile civilmente - în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare; bunurile aflate în proprietatea sau posesia unei terțe persoane - în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse. Măsurile asigurătorii au un caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare, sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă. La finalizarea procesului penal, instanța trebuie să se pronunțe asupra bunurilor pe care le-a sechestrat, fie dispune confiscarea acestora, fie dispune ridicarea sechestrului. Așadar, din interpretarea dispozițiilor legale în materie reiese că pot fi confiscate nu numai bunurile suspectului/inculpatului și al părții responsabile civilmente, ci și bunurile aflate în proprietatea sau posesia unei terțe persoane, în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse. În cauză, procurorul a dispus prin ordonanță măsura sechestrului asigurător, din oficiu, oferind în motivarea ordonanței explicațiile necesare asupra necesității și întinderii măsurii. Sub acest aspect, din considerentele organului de cercetare penală, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut: valoarea mare a prejudiciului la această dată, modalitatea de săvârșire a faptelor, măsura asiguratorie se ia în vederea recuperării prejudiciului adus bugetului de stat și luării măsurii confiscării extinse în condițiile art. 1121 alin. (3) din C. pen., procurorul are în vedere și legislația specială care reglementează cazurile în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. În cauza dedusă judecății, prin ordonanța contestată s-a instituit sechestrul asigurator asupra unor bunuri aparținând contestatorilor inculpați identificați la pct. I din ordonanță. În acest fel, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți sunt respectate dispozițiile art. 252 alin. (1) din C. proc. pen. De asemenea, procurorul a justificat necesitatea instituirii măsurilor asiguratorii, acestea fiind obligatorii. Contestatorilor nu li s-au confiscat niciun bun ci doar au fost indisponibilizate în temeiul legii o parte dintre bunurile pe care le dețin și pe care le-ar fi putut dobândi din infracțiunile prezumtiv comise de acesta. Este evident că nu se poate pune încă problema pierderii drepturilor lor de proprietate asupra acestor bunuri. Împotriva acestei încheieri au formulat contestații petenți A., B. și C. invocând următoarele motive: 1. Încălcarea prevederilor art. 252 din C. proc. pen. care prevedea obligativitatea procurorului de caz de a individualiza și evalua toate bunurile asupra cărora urmează a fi luate măsuri asigurătorii. 2. Nu au fost examinate nici de către organul de cercetare, nici de către judecător eventualele consecințe ale confiscării extinse din perspectiva art. 1121 din C. pen., așa cum se regăsesc în deciziile nr. 11/2015 și nr. 23/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, propunându-se varianta abuzivă, în opinia noastră, și neconstituțională a aplicării măsurii asigurătorii asupra tuturor bunurilor deținute, mobile și imobile, prezente și viitoare, care încalcă, totodată și art. 41 din Constituția României ce garantează dreptul la proprietate. În mod concret, facem referire la alin. (7) - averea dobândită licit nu poate fi confiscată, Caracterul licit se prezumă. 3. S-au încălcat prevederile art. 249 alin. (3) din C. proc. pen., care arată că nu se pot lua măsuri asigurătorii asupra unor bunuri ce aparțin altor persoane. În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri emanând de la autorități, și anterioare presupusei săvârșiri a infracțiunii, din care rezultă că mare parte din sumele ridicate aparțin altor persoane, respectiv familiei C. (27.900 euro - 14.000 lire sterline) și A. (57.650 lire), deși în fața ambelor autorități, atât a procurorului de caz, cât și a judecătorului s-au prezentat documente din care rezultă că aceștia au dobândit în mod licit bunurile confiscate și cu ocazia percheziției au fost ridicate la grămadă, nimic nefiind verificat și cenzurat de către judecătorul desemnat să soluționeze măsura asigurători. 4. Nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 249 alin. (3) și (8) din C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat măsuri asigurătorii asupra unor bunuri care aparțin unor persoane ce nu sunt cercetate sau aparțin altor unități - anume Tractor universal nr. 453 ridicat de la B. care face obiectul unui angajament agricol din fonduri europene și care nu putea face nici obiectul confiscării și nici nu s-au făcut dovezi privind posibila confiscare specială. 5. Nelegalitatea constând în nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., constând în aceea că, la dosarul cauzei s-au administrat probe din care rezultă că valoarea integrală a bunurilor ridicate este de două ori mai mare decât prejudiciul estimat, inclusiv cu cheltuielile de judecată - 139.599 RON prejudiciul cu ANAF, iar cheltuielile de judecată aproximate 50.000 RON, astfel încât instanța ar fi trebuit să cenzureze valorile pentru care s-a aplicat măsura și să limiteze măsura la cuantumul pentru care existau date certe cu privire la săvârșirea infracțiunii. Măsura asiguratorie nu poate excede limitei respective. Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate prin contestație, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a apreciat că este inadmisibilă contestația formulată de petenți, având în vedere că este îndreptată împotriva unei încheieri definitive. Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 250 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. "Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. Soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă. Participarea procurorului este obligatorie.". Prin ordonanța din data de 31.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița, în Dosarul de urmărire penală x/D/P/2018 a fost luată măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatorilor A., B. și C. Contestatorii au formulat contestație conform art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., care a fost respinsă prin încheierea din data de 07.08.2019 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în Dosarul nr. x/2019. În raport cu această împrejurare, cât și de dispozițiile legale anterior menționate, s-a constatat că încheierea din data de 07.08.2019 a Tribunalului Ialomița este definitivă, împotriva acestei încheiere nefiind deschisă o altă cale de atac. Cu privire la susținerile contestatorilor, prin apărător ales, potrivit cărora contestația este admisibilă, în raport cu prevederile art. 129 din Constituție și a principiului dublului grad de jurisdicție, acestea nu pot fi primite, în opinia Curții, câtă vreme C. proc. pen. prevede în mod expres calea de atac împotriva soluțiilor dispuse de procuror în materia măsurilor asigurătorii, cât și caracterul definitiv al încheierilor prin care sunt soluționate contestațiile. Astfel, instanța de judecată nu se poate substitui, prin hotărârile sale, puterii legislative, o atare situație fiind contrară principiului separației puterilor în stat. În privința excepției de constituționalitate ridicată de contestatori, Curtea a considerat că aceasta este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/2002, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În acest sens, Curtea a reținut că pentru existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea cumulativă, a următoarelor condiții: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 600/12.08.2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea și Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, parag. 20, publicată în M. Of. nr. 788/29.10.2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în M. Of. nr. 880/24.11.2015, parag. 19). Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract.[...] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016). În speță, s-a arătat că petenții nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci doresc ca legiuitorul să reglementeze, să argumenteze numărul căilor de atac. Mai mult, examinarea se realizează in abstracto, petenții formulând contestație tocmai pentru a crea cadrul procesual în care să invoce excepția de neconstituționalitate. În plus, excepția de constituționalitate nu este ridicată în fața unei instanțe judecătorești, ci a judecătorul de drepturi și libertăți, acesta având o competență limitată pe parcursul urmăririi penale, respectiv de a soluționa cererile, propunerile, plângerile și contestațiile ivite în cursul acestei etape procesuale Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii nr. 292/DL din 29 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019(2284/2019), au declarat recurs petenții B., C. și A. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 5 noiembrie 2021, fiind fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, cu citarea recurenților. Examinând recursul declarat de petenții A., B. și C. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) și (6) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: - excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; - excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; - excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia. În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurenții A., B. și C. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 250 alin. (4) și (6) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză. În speță, prin Încheierea nr. 292/DL din 29 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația formulată de către contestatorii A., B. și C. împotriva încheierii din 07.08.2019 a Tribunalului Ialomița, iar excepția de neconstituționalitate invocată vizează dispozițiile art. 250 alin. (4) și (6) din C. proc. pen. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recurenții au înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) și (6) din C. proc. pen., într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, criticile invocate nu vizează dispoziții legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate. Sub acest aspect, se reține că, atât în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 324/14.05.2012 și Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în M. Of. nr. 242/7.04.2011), cât și în doctrină, s-a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) și (6) din C. proc. pen. nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, și anume nu are legătură cu soluționarea cauzei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții B., C. și A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) și (6) din C. proc. pen. din cuprinsul Încheierii nr. 292/DL din data de 29 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.