ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2024

Ședința publică din data de 05 septembrie 2024

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii pronuntate la data de 2 iulie 2024 de Tribunalul Prahova.

Prin încheierea din 02.07.2024 a Tribunalului Prahova, între altele, a fost respinsă ca nefondată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii, formulată de inculpatul A..

În temeiul art. 250

2

rap. la art. 249 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii luată prin ordonanța emisă la data de 08.02.2021 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, astfel cum a fost restrânsă și menținută prin încheierea din 11.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, respectiv sechestrul asigurator asupra sumei de 79.950 RON ridicată de la inculpatul A..

Au fost menținute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților.

Împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestație.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a susținut inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că hotărârea atacată este o hotărâre definitivă, împotriva căreia legea nu prevede nicio cale de atac.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Conform art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, prin decizia atacată, s-a soluționat contestația formulată de contestatorul A., pronunțându-se o hotărâre definitivă, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Exercitarea contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, încălcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 179 din data de 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 septembrie 2024.