ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2025

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 96 din 17 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 250

2

cu referire la art. 250

1

alin. (3) C. proc. pen.. a fost respinsă, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale pronunțată la data de 21 februarie 2025 de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul-inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în calea de atac.

Respingând toate criticile formulate în cauză Curtea a reținut, în esență, că măsurile asigurătorii contestate satisfac cerințele de legalitate, oportunitate și proporționalitate în raport de dispozițiile art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., iar în cauză subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii asigurătorii asupra sumei de bani, astfel cum acestă măsură a fost restrânsă potrivit încheierii penale din data de 11 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2021 și verificată ulterior de aceeași instanță, prin încheierea pronunțată, la data 02 iulie 2024, în dosarul nr. x/2021, din perspectiva caracterului necesar al acesteia în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a sumei de bani care poate face obiectul confiscării speciale ori în vederea garantării plății cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22.04.2025, sub numărul x/2021*/a16, fiind fixat termen de judecată la data de 30.04.2025 pentru când s-a dispus citarea contestatorului și asigurarea apărării pentru acesta.

La termenul de judecată fixat în cauză, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, concluziile acestuia și ale apărătorului desemnat din oficiu, fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestații îl constituie decizia penală nr. 96 din 17 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 250

2

cu referire la art. 250

1

alin. (3) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale din 21 februarie 2025 a Tribunalului Prahova, prin care s-a respins cererea inculpatului de ridicare a măsurii asiguratorii.

Această hotărâre, fiind pronunțată în calea de atac a contestației prevăzute de art. 250

2

cu referire la 250

1

alin. (3) C. proc. pen.. (dispoziție comună în materia verificării măsurilor asiguratorii în tot cursul procesului penal) raportat la art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.., este definitivă.

Astfel, potrivit art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen.., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac succesive.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 96 din 17 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 96 din 17 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2025.