ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25 martie 2025, sub nr. x/2025, și susținută de apărătorul desemnat din oficiu la termenul de dezbateri din 10 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul a susținut, în esență, faptul că se manifestă o tendință clară de a fi inculpat cu orice preț pentru infracțiunea de viol și nu pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, atât din partea Ministerului Public, cât și din partea instanței de judecată. Petentul a mai afirmat că judecătorii dau dovadă de lipsă de obiectivitate și imparțialitate în soluționarea cauzei, cel mai probabil ca urmare a influențelor exercitate la nivel local și a climatului tensionat în care se desfășoară procesul penal.

Totodată, a precizat că, deși inițial a apreciat că procesul se va desfășura cu respectarea garanțiilor legale și a dreptului la un proces echitabil, începând cu termenul de judecată din data de 18.12.2024, a solicitat completului verificarea incidenței vreunei cauze de incompatibilitate, în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) și alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că doamna judecător B. a făcut parte, la datele de 13.01.2023 și 06.07.2023, din completul care a respins contestațiile formulate împotriva încheierilor prin care a fost menținută măsura arestului preventiv, iar la datele de 07.06.2023 și 15.06.2023, din completul care a respins contestația formulată împotriva încheierii ce a vizat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, fără o motivare temeinică, deși cererile și excepțiile au fost pertinent formulate și argumentate.

Petentul a mai susținut că tot la termenul de judecată din 18.12.2024, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, a sesizat instanța cu privire la lipsa dezbaterii contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 2021/12.11.2024 a Judecătoriei Ploiești, secția penală, prin care fusese menținută măsura preventivă. Or, deși contestația figura atașată la dosarul de apel, completul a afirmat că nu a fost înregistrată, pentru ca ulterior, urmare a verificărilor întreprinse, instanța să constate veridicitatea susținerii și să dispună dezatașarea înscrisului și înaintarea acestuia la registratura secției în vederea repartizării aleatorii.

Contestația formulată la data de 16 noiembrie 2024 a fost repartizată unui complet distinct, care, prin încheierea pronunțată la data de 19 decembrie 2024, a procedat la recalificarea acesteia ca și cerere având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, dispunând, totodată, trimiterea cauzei spre competentă soluționare completului inițial învestit cu judecarea cauzei.

Completul astfel reînvestit a stabilit termen de judecată la data de 28 ianuarie 2025, cu depășirea evidentă a termenului de 5 zile prevăzut de art. 206 alin. (5) din C. proc. pen., iar cererea a fost respinsă.

Petentul a arătat, totodată, faptul că a formulat cereri de sesizare a Curții Constituționale, prin care a solicitat constatarea neconstituționalității unor dispoziții legale considerate incidente în prezenta cauză, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, cereri care, deopotrivă, au fost respinse.

Totodată, a mai invocat petentul că pentru dovedirea nevinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat, precum și pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, a solicitat administrarea unui probatoriu temeinic și argumentat, însă cererile formulate în acest sens au fost respinse în integralitate.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, la data de 10 decembrie 2024, au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2022, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 2021 din data de 12 noiembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Astfel, s-a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2022 din 29 decembrie 2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1), (2) și 3 lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale comise în perioada sfârșitul anului 2021 - 06/07.07.2022).

Prin sentința penală nr. 2021 din data de 12 noiembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 218 alin. (1), (2) și (3) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol. (5 acte materiale comise în perioada sfârșitul anului 2021 - 06/07.07.2022).

În baza art. 36 alin. (1) din C. pen., a fost majorată cu 3 ani pedeapsa închisorii de 12 ani, urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen. pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea pe o perioadă de 24 de ore din data de 10.11.2022 și măsura arestului preventiv din data de 10.11.2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut ca temeinică și legală măsura arestului preventiv dispusă în cauză față de inculpatul A. prin încheierea nr. 100 pronunțată în cameră de consiliu la data de 10.11.2022 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești în dosarul penal nr. x/2022, mandat de arestare preventivă nr. 100/DL din data de 10.11.2022, până la următoarea verificare, dar nu mai mult de 60 de zile de la dala pronunțării prezentei încheieri.

Conform art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Ministerul Public pentru persoana vătămată minoră și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către persoana vătămată a sumei de 500.000 RON cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 3000 RON, dintre care 1500 RON pentru faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul A., dosarul fiind înaintat Curții de Apel Ploiești la data de 10 decembrie 2024 și repartizat aleatoriu cu prim termen de judecată în calea de atac la data de 14 ianuarie 2025, la completul de judecată 9 APa constituit din doamnele judecător B. și C..

S-a arătat că, din verificările efectuate rezultă următoarele:

Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2025, s-a amânat cauza și s-a acordat un nou termen de judecată la data de 13 februarie 2025, pentru soluționarea cererii de recuzare.

Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2025, în baza art. 68 raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului 9 APa constituit din doamnele judecător B. și C., formulată de către apelantul inculpat A., prin apărător ales, și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin încheierea din data de 13 februarie 2025, pentru a se lua la cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și pentru a se pronunța asupra cererii de administrare de probatorii formulată de către inculpat s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 20025 și s-a stabilit termen de judecată la data de 13 martie 2025.

Prin încheierea din data de 26 februarie 2025, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (4) lit. a) și b) din C. proc. pen., s-a respins cererea de probatorii, formulată de inculpat privind: reaudierea martorilor, efectuarea unor noi expertize medico - legale psihiatrică și psihologică asupra persoanei vătămate, confruntarea inculpatului cu persoana vătămată, reaudierea persoanei vătămate și efectuarea unei noi expertize medico - legale psihiatrice asupra inculpatului.

Prin încheierea din data de 13 martie 2025, pentu discutarea probatoriului, s-a acordat termen la data de 7 aprilie 2025, orele 11:00. Raportat la motivele invocate de către petent, precum și la rezultatul verificărilor efectuate, în opinia Curții de Apel Ploiești, susținerile sunt simple supoziții și nu există date în raport de care să poată aprecia că ar putea exista vreo ingerință sau vreo imixtiune în justa și legala soluționare a cauzei.

Referitor la susținerile petentului, prin apărător, în ceea ce privește incompatibilitatea doamnei judecător B., s-a menționat că aceasta a exercitat funcția judiciară de judecător de cameră preliminară, efectuând acte specifice acestei faze, calitate care nu atrage incompatibilitatea sa de a participa ulterior la judecata în apel sau în căile extraordinare de atac.

Conchizând, Curtea de Apel Ploiești a învederat că pe rolul acestei instanțe sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cauză să se soluționeze cu respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind dreptul la apărare și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la instanța pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2022 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de Apel Ploiești a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.

Astfel, se reține că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reprezintă nemulțumiri subiective ale petentului față de soluțiile pronunțate în cursul procesului penal, respectiv condamnarea la pedeapsa de 15 ani închisoare în primă instanță, modul de desfășurare al judecății în apel, menținerea măsurii arestului preventiv în cursul procesului penal, soluționarea cererii de recuzare a completului de judecată din apel, precum și critici privind soluțiile pronunțate în procedura de cameră preliminară.

Or, în primul rând, se reține că argumentele prezentate vizează în mod evident o pretinsă conduită a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei petentului în apel, nicidecum întreg corpul magistraților din cadrul Curții de Apel Ploiești.

De altfel, o parte a susținerilor petentului au fost analizate urmare a cererii de recuzare formulate de acesta, iar reiterarea suspiciunilor petentului cu privire la o pretinsă lipsă de imparțialitate a judecătorilor pe calea unei cereri de strămutare constituie în fapt o cale de atac deghizată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare și nu poate fundamenta strămutarea pricinii, această soluție neputând fi cenzurată în actuala procedură nici măcar în mod indirect.

Se mai reține că simpla împrejurare că judecătorii Curții de Apel Ploiești au mai judecat și alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluțiile pronunțate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul acestei instanțe, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și împrejurările cauzei.

Tocmai de aceea, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilități, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părțile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existența cazului de incompatibilitate.

Se reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluționarea mai multor cauze pe rolul Curții de Apel Ploiești nu sunt prin ele însăși suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparțialitate, dispozițiile care reglementează competența instanțelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situații.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparțialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competența teritorială a instanței începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiași petent.

Este adevărat că pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparțialitate a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Așadar, împrejurarea că alte cereri formulate de petent au fost respinse nu poate conduce la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată, întrucât simpla afirmație a petentului în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici în aparență o încălcare a atributului imparțialității, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

De altfel, se constată că aceste aspecte invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmații care nu pot fi verificate și care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Dincolo de lipsa de consistență a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curții de Apel Ploiești, în privința criticilor aduse de petent hotărârilor pronunțate în procedura în camera preliminară și în primă instanță, Înalta Curte reține că instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează și nu se pronunță asupra fondului acesteia. În concret, faptele și împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei țin de asigurarea condițiilor privind desfășurarea normală a procesului penal, condiție ce vizează și interesează toate părțile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulțumirile exprimate de petent cu privire la modalitatea de soluționare, în procedura de cameră preliminară și în fond, a cauzei penale constituie expresia poziției lui față de soluțiile astfel dispuse, care poate fi valorificată, în limitele prevăzute de legiuitor, în mod corespunzător în cadrul căii ordinare de atac ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită, iar nu un temei obiectiv pentru reținerea vreunei suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței de control judiciar.

În consecință, împrejurările invocate de petent nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești.

Ca urmare, în lipsa unor informații verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivității tuturor judecătorilor Curții de Apel Ploiești, aspectele punctuale invocate de petent nu susțin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparțialitatea acestora.

Pe cale de consecință, în contextul informațiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să susțină în mod obiectiv afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2025.