ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 404/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la o altă instanță egală în grad pentru motive de suspiciune rezonabilă privind imparțialitatea instanței, generate de circumstanțele concrete ale speței, calitatea părților implicate și modalitatea în care s-a desfășurat procedura judiciară până în prezent.

În cererea scrisă, petentul a susținut că, dincolo de conținutul acuzațiilor, ceea ce ridică o suspiciune rezonabilă asupra lipsei imparțialității instanței de apel este întreaga desfășurare a procedurii judiciare și modul în care au fost gestionate probele, raportat la calitatea părților și la contextul personal al relațiilor dintre petent și organele constatatoare. În mod concret, condamnarea dispusă de instanța de fond a fost întemeiată doar pe declarația unui agent de poliție, cu care se află într-un conflict deschis și vechi, iar declarația acestuia este nu doar nesusținută de alte probe, dar și contrazisă flagrant de mărturia colegului său de patrulă, agentul de poliție care a precizat că nu l-a văzut pe petent la volanul autoturismului, ci doar în apropierea acestuia, și că între momentul sesizării și oprirea mașinii a existat un decalaj temporal, imposibil de ignorat în aprecierea riguroasă a vinovăției. Prin urmare, probele administrate până în prezent sunt cel puțin echivoce și insuficiente pentru a fundamenta o hotărâre de condamnare în mod obiectiv si echitabil. Cu toate acestea, instanța de fond a ales să acorde forță probatorie doar declarației agentului de poliție, ceea ce, conform petentului, sugerează o atitudine lipsită de echilibru și obiectivitate, cu atât mai mult cu cât nu a existat o minimă preocupare de a clarifica contradicțiile din dosar. Mai mult, solicitările petentului de administrare de noi probe, inclusiv audierea unor martori relevanți, au fost respinse, fără o motivare concretă și pertinentă, ceea ce, se susține de către petent, echivalează cu o restrângere nejustificată a dreptului său la apărare.

Petentul a arătat că un alt aspect grav care denotă lipsa de transparență procedurală îl reprezintă modalitatea în care s-a tratat accesul său la probele din dosar. Deși în mod formal instanța de apel a admis cererea de a i se permite studierea înregistrărilor video existente pe suport optic, acest drept nu a fost efectiv garantat, solicitarea de copiere fiind ulterior refuzată de serviciul arhivă, întrucât dintr-o omisiune ce nu îi este imputabilă, încuviințarea accesului la probele din dosar nu s-a menționat în încheierea de ședință de la termenul de judecata din 17.07.2025, iar instanța a impus prin încheierea de ședință din 29.07.2025, un termen nerezonabil de 24 de ore, pentru analizarea acestor probe și pregătirea apărării, ceea ce contravine standardelor unui proces echitabil. De asemenea, petentul a arătat că la momentul presupusei comiteri a faptei, a solicitat expres organelor de poliție ridicarea imaginilor de pe camerele de supraveghere din orașul Pucioasa, oraș cu infrastructură extinsă de monitorizare video întrucât acestea ar fi putut clarifica fără echivoc situația de fapt. Cu toate acestea, solicitarea sa a fost ignorată, lăsând impresia unei activități de cercetare selective și părtinitoare.

În completarea celor de mai sus, petentul a arătat că trebuie avut în vedere și contextul social și profesional în care se află, fiind o persoană cunoscută în orașul Pucioasa, în calitate de antreprenor, administrator al mai multor societăți comerciale, iar imaginea sa a fost grav afectată de mediatizarea excesivă a acestui dosar și de asocierea cu un presupus comportament infracțional. Relațiile tensionate cu agentul de poliție care a instrumentat dosarul, coroborate cu notorietatea sa locală, creează o atmosferă de presiune și neîncredere în imparțialitatea organelor judiciare locale. Toate aceste elemente sunt de natură să nască o suspiciune rezonabilă cu privire la capacitatea obiectivă a magistraților Curții de Apel Ploiești de a soluționa cu deplină imparțialitate și detașare cauza în care este implicat.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Ploiești care au fost transmise la dosarul cauzei. În informațiile transmise, s-a arătat că la data de 3 iunie 2025, au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2024, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 92 din data de 09 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr. x/2024.

Cauza a fost repartizat aleatoriu cu prim termen de judecată în calea de atac la data de 17 iunie 2025, la completul 5 APa. Prin încheierea din data de 17 iunie 2025, având în vedere cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul-inculpat pentru lipsă de apărare, s-a acordat termen la 01 iulie 2025, când s-a amânat judecarea cauzei la data de 17 iulie 2025, sala 3, ora 11:00, în vederea pregătirii apărării de către apelantul inculpat. Prin încheierea din data de 17 iulie 2025, s-a acordat un nou termen de judecată la data de 29 iulie 2025, ora 12:00, în vederea emiterii unor adrese către Primăria orașului Pucioasa și Poliția orașului Pucioasa. Prin încheierea din data de 29 iulie 2025, s-a amânat cauza la data de 30 iulie 2025, ora 13:00 pentru a da posibilitate apărătorului ales al inculpatului să copieze înregistrările audio-video existente în dosarul de urmărire penală, în vederea pregătirii apărării.

La termenul de judecată din data de 30 iulie 2025, în ședința publică, apelantul-inculpat A., prin apărătorul său ales, a formulat cerere de recuzare a judecătorilor, invocând dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. în sensul că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea acestora este afectată, precizând că ceea ce determină formularea cererii nu este conținutul acuzațiilor în sine, ci modul profund dezechilibrat și vădit lipsit de obiectivitate în care s-a desfășurat procedura judiciară până la acest moment. Întreaga conduită a instanței de apel, de la modul de apreciere a probelor și până la refuzul de a analiza în mod real și legal excepțiile ridicate și solicitările formulate în apărare, denotă o atitudine lipsită de echidistanță și creează un climat de subiectivitate. În vederea soluționării cererii de recuzare, s-a amânat judecarea cauzei la 31 iulie 2025, când, prin încheierea de la aceeași dată, cerere de recuzare formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. După soluționarea acesteia, cauza a fost reluată și în vederea administrării probei testimoniale și a testării cu aparatul poligraf a apelantului-inculpat, s-a amânat judecarea cauzei la 23 septembrie 2025, ora 11:00. Prin încheierea din data de 23 septembrie 2025, s-a amânat cauza la data de 23 octombrie 2025, având în vedere art. 3 din Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Ploiești nr. 3 din data de 26 august 2025.

În opinia Curții de apel, care a transmis informațiile ce preced, susținerile petentului sunt simple supoziții și nu există date în raport de care să se poată aprecia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată ori că ar exista vreo ingerință sau vreo imixtiune în justa și legala soluționare a cauzei. S-a considerat, așadar, că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cauză să se soluționeze cu respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind dreptul la apărare și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând cererea formulată de petentul A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din motive care țin de împrejurările cauzei ori calitatea părților. Una dintre cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Suspiciunea poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie invocarea incompatibilității care trebuie să fie analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali cărora le este pusă la îndoială obiectivitatea sau imparțialitatea. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare. Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței și nu un caz de incompatibilitate/recuzare individual.

Motivele temeinice care pot susține o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele se referă la condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Raportat la aspectele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluționată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente condițiile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speță, petentul A. este nemulțumit de cercetarea dosarului din faza de fond, precizând că soluția instanței de judecată a fost întemeiată doar pe declarația unui agent de poliție, cu care se află într-un conflict deschis și vechi, iar solicitările sale de administrare de noi probe, inclusiv audierea unor martori relevanți, au fost respinse, fără o motivare concretă și pertinentă, ceea ce echivalează cu o restrângere nejustificată a dreptului la apărare.

În ceea ce privește judecarea dosarului său în faza apelului, petentul a invocat lipsa de transparență procedurală a instanței, făcând referire la modalitatea în care s-a tratat accesul său la probele din dosar, întrucât, chiar dacă instanța a admis cererea de a-i se permite studierea înregistrărilor video existente pe suport optic, acest drept nu a fost efectiv garantat, solicitarea de copiere fiind ulterior refuzată de serviciul arhivă, De asemenea, a susținut că instanța a dispus prin încheierea de ședință din 29.07.2025 un termen nerezonabil de 24 de ore pentru analizarea acestor probe și pregătirea apărării, ceea ce contravine standardelor unui proces echitabil.

Petentul a mai susținut că este o persoană cunoscută în orașul Pucioasa, în calitate de antreprenor, administrator al mai multor societăți comerciale, iar acest dosar în care este parte a fost mediatizat excesiv, aceste elemente fiind de natură să nască o suspiciune rezonabilă cu privire la capacitatea obiectivă a magistraților Curții de Apel Ploiești de a soluționa, cu deplină imparțialitate, cauza în care este implicat.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că nu există dovezi că la Curtea de Apel Ploiești ar fi un climat neprielnic sau defavorabil desfășurării normale a procesului penal privind petentul A., iar argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică lipsa de imparțialitate a întregii instanței la care se soluționează apelul său. Susținerile referitoare la modalitatea în care au fost soluționate cererile sale privind administrarea unor mijloace de probă, respectiv respingerea cererii de probe esențiale pentru justa soluționare a cauzei se referă la judecarea dosarului în faza procesuală de fond. În ceea ce privește nemulțumirile referitoare la cercetarea cauzei în faza apelului, prin acordarea termenelor de judecată sau chestiuni administrative (refuzul de a i se permite studierea înregistrărilor video existente pe suport optic, deși proba i-a fost încuviințată de instanța de apel), nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., nefiind indicate împrejurări de fapt care să probeze lipsa de imparțialitate a întregii instanțe. Se constată că petentul a formulat și cerere de recuzare a judecătorilor învestiți cu soluționarea apelului, fiind respinsă prin încheierea din 31 iulie 2025, astfel cum rezultă din informațiile transmise de Curtea de Apel Ploiești.

Se mai constată că petentul invocă, fără suport probatoriu, lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Ploiești și pentru motive ce constau în mediatizarea cauzei în care este cercetat și notorietatea pe care o are în comunitatea în care trăiește, aspecte care nu reprezintă, însă, elemente de natură să conducă la existența unei suspiciuni asupra lipsei imparțialității și obiectivității judecătorilor investiți cu soluționarea dosarului în ceea ce îl privește, nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interesul manifestat de mass-media față de această cauză atestă preocuparea pentru informarea opiniei publice asupra aspectelor care caracterizează pricina și nu reprezintă un motiv de strămutare al dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești.

Față de cele ce preced, în cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a dosarului nr. x/2024 ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 92 din data de 09 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr. x/2024.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2025.