Decizia nr. 522/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, la data de 19 noiembrie 2025, sub dosar nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, susținând că există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei. În argumentare, petentul A. a precizat ca există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calitatea petentului, respectiv de publicitatea negativă făcută cazului și persoanei sale în presa locală scrisă și online.

În esență, petentul a susținut că încă de la momentul în care prezenta cauză se afla în faza de urmărire penală în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova, dar și în alte cauze, împrejurările legate de persoana sa și acuzațiile ce i-au fost aduse au constituit subiecte de presă locală, existând o mediatizare exagerată a cazului, inducându-se ideea de periculozitate, dar în același timp și de conflict permanent cu autoritățile, organele de poliție, inclusiv cu cele care au întocmit dosarele în care a fost cercetat și judecat. A mai arătat petentul că toți martorii audiați în cauză au fost vizați de cercetări penale, care s-au finalizat cu soluții de renunțare la urmărirea penală, după ce aceștia au declarat împotriva sa.

Atât în dosarul nr. x/2019, în fața instanței de fond și în fața instanței de apel, cât și în rejudecare în dosarul nr. x/2019, înainte și după schimbarea completului de judecată, toți martorii au relatat că activitatea infracțională nu a existat și că s-au exercitat presiuni din partea organelor de urmărire penală să declare împotriva persoanei vizate de organul de urmărire penală. Având în vedere faptul că există o mediatizare intensă în presă, atât în cea media cât și în cea scrisă, cazul său fiind făcut public, cu dezvăluirea unor date precum nume, prenume, nume purtat anterior, porecla, ce a condus la crearea unor rumori la nivel local, a considerat petentul că ar putea exista anumite presiuni în ceea ce privește soluția pe care trebuie să o pronunțe instanța.

A mai susținut că pe lângă împrejurarea obiectivă a influențelor mai sus amintite, există elemente particulare suplimentare care configurează circumstanțe concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să dea naștere la o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată. Având în vedere situațiile expuse anterior, precum și celelalte aspecte prezentate pe larg în cererea de strămutare, petentul a solicitat admiterea cererii de strămutare și desemnarea unei alte instanțe în vederea soluționării cauzei. Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate în cuprinsul cererii de strămutare, s-a precizat că susținerile sunt simple supoziții și nu există date în raport cu care să se poată aprecia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată ori că ar exista vreo ingerință sau vreo imixtiune în justa și legala soluționare a cauzei.

S-a apreciat că la Curtea de Apel Ploiești sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cauză să se soluționeze cu respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind dreptul la apărare și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice. Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentul A. vizează existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești este afectată de împrejurările cauzei, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad. Înalta Curte constată că afirmațiile petentul A. referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate. Suspiciunea exprimată de către petentul A. cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Ploiești are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Nemulțumirile petentului A. astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent. Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A., respectiv mediatizarea excesivă, publicitatea negativă făcută cazului său și a persoanei sale, nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești și în aceste condiții, nu se poate reține că la nivelul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina) Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Mediatizarea unei cauze nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul unei instanțe fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul instanței. Este rolul și dreptul mass-media de a strânge și transmite informații către public și de a comenta asupra modului de administrare și înfăptuire a justiției, inclusiv asupra cauzelor înainte, în timpul și după judecată, fără a încălca prezumția de nevinovăție.

Prin urmare, chiar dacă există o tendință generală din partea mass-media de a acorda o atenție mai mare problemelor juridice, mai ales în domeniul dreptului penal, judecătorii, în virtutea specificului funcției deținute, trebuie să își îndeplinească rolul în mod liber, fără a se lăsa influențați de opinia publică exprimată în mass-media Împrejurarea invocată de petent în sensul că această cauză este mediatizată pe plan local și online nu poate influența negativ activitatea judecătorilor care aplică și se supun doar legii fără a fi influențați.

Aceste aspecte nu pot constitui, prin ele însele, un argument suficient pentru a aprecia că judecătorii Curții de Apel Ploiești nu ar fi obiectivi sau imparțiali, având în vedere că, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare. În plus, deși au fost aduse argumente din care rezultă mediatizarea cauzei petentului, Înalta Curte constată că și în ipoteza în care s-ar admite cererea de strămutare a dosarului, această situație nu s-ar schimba cu nimic.

În concluzie, în lipsa unor argumente sau probe solide, care să susțină afirmațiile petentului, nu se poate aprecia că mediatizarea intensă a dosarului constituie un motiv care să justifice strămutarea cauzei la o altă curte de apel, determinat de împrejurarea că imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de dezbaterile publice din presă, în contextul în care într-o societate bazată pe ordinea de drept este garantat dreptul fundamental al libertății de exprimare, astfel că opiniile susținute public prin mass-media nu pot afecta hotărârea pronunțată de o instanță independentă și imparțială. Pe de altă parte, argumentele prezentate de petentul A. în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc.

pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conțin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparțialității judecătorilor instanței. Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Ploiești care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.