ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 70/2025

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra cererii formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 04 februarie 2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, susținând că există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul, în esență, a arătat că la Curtea de Apel Ploiești nu există independența și imparțialitatea judecătorilor, precizând că dosarul penal nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov privește analiza unor fapte săvârșite de persoane cu funcții de magistrat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, precum și de ofițeri de politie din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Brașov.

Acuzațiile se referă la pasivitatea și neglijența organelor de cercetare penală în instrumentarea dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, având ca obiect plângerea penală formulată de acesta împotriva numitului B., pentru comiterea mai multor infracțiuni de mărturie mincinoasă, în cadrul unor dosare penale în care a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat, declarații care au stat la baza condamnării sale, în ciuda gravității acuzațiilor și a probelor nu s-au luat măsuri efective, limitându-se la audierea acestuia. A subliniat că stabilirea caracterului mincinos a numitului B. era esențială pentru a demonstra caracterul nefondat al acuzațiilor aduse în cadrul mai multor dosare penale în care a fost audiat la propunerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

Dosarul penal nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, a cărui strămutare o solicită, privește astfel activitatea unor persoane cu funcții de magistrat procuror și ofițer de poliție care activează pe raza municipiului Brașov. Aceste persoane sunt subordonate instituțional Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Curții de Anei Brașov, instanță învestită în prezent cu soluționarea cauzei, iar o evaluare obiectivă a faptelor de către o instanță aflată în relații instituționale cu persoanele implicate ar putea fi serios pusă sub semnul îndoielii.

Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil impune asigurarea imparțialității și obiectivității instanței. În hotărârile Piersack vs. Belgia și De Cubber vs. Belgia, CEDO a subliniat că aparența de imparțialitate este esențială pentru menținerea într-un stat democratic a îndoielii legitime asupra corectitudinii justiției.

A mai susținut că în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, într-un interval de aproximativ 4 ani, singurul act procedural efectuat a fost audierea a acestuia, nu s-au administrat probe esențiale (înscrisuri, audierea lui B., audierea altor martori), în mod inadmisibil s-a permis astfel prin lipsa de acțiune, intervenirea prescripției răspunderii penale. A mai susținut că a deținut funcția de Președinte al Consiliului Județean Brașov, iar împotriva sa, DNA - Serviciul Teritorial Brașov a constituit începând cu anul 2014 o serie întreagă de dosare penale, trimițându-l în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție sau asimilate acestora, fiind vorba despre nu mai puțin de 8 dosare penale care s-au aflat și/sau se află/se vor afla pe rolul Curții de Apel Brașov. Întreaga instanță a Curții de Apel Brașov s-a pronunțat deja într-o serie întreagă de dosare în care a fost acuzat, fiind creată o veritabilă preconcepție cu privire la persoana sa, plecând din start cu handicapul imaginii unui om prezumat vinovat în dosarul penal nr. x/2024, Curtea de Apel Brașov fiind chemată să analizeze legalitatea unor acte de procedură emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, totodată, posibila săvârșire a unor infracțiuni de către un magistrat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și respectiv ofițeri de poliție din IJP Brașov, instituții aflate fie în subordine, fie în directă cooperare.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că raportat la motivele invocate de către petent, precum și la rezultatul verificărilor efectuate percepția de subiectivism trebuie să fie una rezonabilă, ceea ce presupune existența unor dovezi conform cărora judecătorul nu poate prezida cu imparțialitate. Astfel, Curtea Europeană Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat ca aceasta se definește prin absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute. În concluzie, aparența de subiectivism trebuie să fie întemeiată pe anumite indicii concrete, de natură să dea naștere unor îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Concluzionând, s-a apreciat că sunt asigurate toate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentul A. vizează existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov este afectată de împrejurările cauzei, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

Înalta Curte constată că afirmațiile petentului A. referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov.

Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea exprimată de către petentul A. cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei. Nemulțumirile petentului astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A. nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov și în aceste condiții, nu se poate reține că la nivelul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Astfel, argumentele invocate de către petentul A. antamează, în realitate, chestiuni ce privesc, înseși legalitatea măsurilor procesuale ori a soluției dispuse în cauză de către instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei. Or, nemulțumirile petentului au semnificația unor veritabile critici aduse legalității soluțiilor dispuse în plan procesual sau substanțial, iar astfel de critici pot constitui temeiuri pentru promovarea căilor de atac și nicidecum nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare. În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului.

Pe de altă parte, argumentele prezentate de petentul A. în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conțin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparțialității judecătorilor instanței.

Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2025.