Decizia nr. 485/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 31.10.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei, întrucât a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor din apel este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților. Astfel, petentul a susținut, în esență, că există suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței, provocată de împrejurările concrete ale cauzei - presiunea directă exercitată prin mediatizarea excesivă și nedreaptă față de petent a parcursului cauzei, respectiv prin implicarea majorității judecătorilor Curții de Apel Oradea - secția penală, în afacerile judiciare ale acestuia, precum și calitatea părților - legăturile dintre petent, un asistent al judecătorului și un grefier din cadrul instanței.

Petentul a considerat că aceste împrejurări reduc semnificativ șansele acestuia de a beneficia de un proces echitabil derulat în fața unei instanțe de ultim grad de jurisdicție. Un motiv al cererii se referă la presiunea agențiilor de presă locale în legătură cu prezenta cauză, precum și la aspectul că ulterior soluționării unei cereri anterioare de strămutare, mass-media locală a publicat numeroase articole în care au fost abordate subiectele dosarelor penale care-l vizează pe petent, aflate pe rolul Curții de Apel Oradea, precum și persoana acestuia în general, familia sa și afacerile acestora, în acest fel fiind întreținut un climat incompatibil la nivel local cu funcționarea nealterată a justiției în cazul petentului.

În egală măsură, a apreciat că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi vădit afectată, având în vedere că majoritatea magistraților din cadrul secției penale a Curții de Apel Oradea s-a pronunțat cu privire la anumite aspecte de fapt și de drept aflate în strânsă conexiune cu cele examinate în prezenta cauză. Nu în ultimul rând, petentul a arătat că strămutarea cauzei este justificată și de legăturile cu doamna B. (asistent de judecător), cu care a fost în relații de concubinaj, împreună având un copil în vârstă de 7 ani, și doamna B. (grefier), bunica maternă a minorului. Cauza a fost repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 18.11.2025.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei de către Curtea de Apel Oradea, s-a arătat că nu există suspiciuni care ar conduce la ideea că imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Oradea ar fi puse sub semnul îndoielii, iar din articolele apărute în presa locală nu au fost identificate aspecte de natură să conducă la concluzia că petentului i-ar fi fost încălcate drepturile procesuale. Totodată, s-a arătat că notorietatea locală a petentului nu este aptă să afecteze imparțialitatea judecătorilor, iar libertatea de exprimare manifestată prin publicarea de articole vizând dosare în desfășurare, precum și considerațiile proprii ale jurnaliștilor prin care se adaugă o notă personală informației prezentate nu pot constitui motiv de strămutare a cauzei.

În final, s-a arătat că susținerile petentului referitoare la calitatea părților, mediatizarea și împrejurările cauzei nu sunt de natură a conduce la concluzia că în cauză există presiuni asupra magistraților din cadrul Curții de Apel Oradea sau că imparțialitatea acestora va fi afectată, pentru a deveni incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterii cererii de strămutare, apărătorii aleși ai petentului nu au formulat critici suplimentare față de cele deja expuse în scris, arătând, în esență, că prezenta cerere este întemeiată față de mediatizarea excesivă, suspiciunea de părtinire a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea datorită implicării majorității acestora în cauzele ce l-au privit pe petent, precum și față de relația existentă între petent și un asistent judiciar și un grefier din cadrul aceleiași instanțe, așa cum rezultă din înscrisurile încuviințate la termenul de judecată.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit prevederilor art. 71 C. proc. pen., judecarea unei cauze se strămută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, în două cazuri, și anume: dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor pricinii sau a calității părților, respectiv, atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Din analiza acestui text de lege reiese că strămutarea se dispune doar atunci când este probat cel puțin unul dintre cele două cazuri explicit și limitativ prevăzute de lege, celui care a formulat cererea de strămutare revenindu-i sarcina de a demonstra existența unor împrejurări de natură a crea o suspiciune colectivă, cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea sau aparența de imparțialitate a judecătorilor unei instanțe, sau că există pericolul de tulburare a ordinii publice, ambele cu efecte negative asupra înfăptuirii justiției.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a României a statuat că strămutarea nu constituie o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). Totodată, Curtea Constituțională a mai constatat că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15). Potrivit art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă, iar printre garanțiile realizării acestei exigențe, este prevăzut dreptul persoanei la o "instanță independentă și imparțială,

instituită de lege". În susținerea cererii de strămutare ce face obiectul prezentei cauze, petentul a invocat incidența celui dintâi caz de strămutare, și anume, că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței învestite cu soluționarea cauzei este afectată din cauza împrejurărilor pricinii și a calității părților. Înalta Curte reține că imparțialitatea, ca element al unui proces echitabil, reprezintă garanția încrederii justițiabililor în magistrați și instituțiile prin intermediul cărora se realizează actul de justiție. Esența acesteia constă în obligația magistratului de a se manifesta în același mod față de toți participanții la proces și de a nu avea o atitudine unilaterală, ce ar aduce atingere spiritului de obiectivitate, de nepărtinire și de echidistanță.

În legislația română, imparțialitatea magistratului este consacrată cu valoare de principiu constituțional, fără să fie definită în mod expres, însă conceptul cunoaște o analiză extensivă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prevederile acesteia făcând parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare. Cu privire la conținutul noțiunii de "imparțialitate" la care face referire art. 6 alin. (1) din Convenție, Curtea s-a pronunțat în sensul că aceasta trebuie analizată într-un dublu sens, cel subiectiv, ce presupune încercarea de a se determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, și cel obiectiv, prin care se urmărește a se determina dacă judecătorul cauzei oferă garanții suficiente spre a se exclude, în persoana sa, orice bănuială legitimă.

Prin urmare, imparțialitatea judecătorului nu trebuie să poată fi pusă la îndoială, în nicio situație. Cu alte cuvinte, ea presupune cele două componente: una subiectivă, când judecătorul are convingerea intrinsecă de imparțialitate, și una obiectivă, ce presupune ca un observator rezonabil să îl caracterizeze pe judecător ca imparțial. Soluționarea obiectivă, lipsită de părtinire a cauzei reprezintă una dintre îndatoririle esențiale ale fiecărui magistrat, dispozițiile legale mai sus expuse prevăzând obligația judecătorului de a îndeplini atribuțiile ce îi revin în mod obiectiv și imparțial cu privire la toate părțile implicate.

Aplicând aceste principii la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că elementele invocate în susținerea cererii de strămutare, privite cumulat, sunt de natură să creeze unui observator obiectiv reprezentarea că imparțialitatea judecătorilor din cadrul secție penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea ar putea fi afectată.

Astfel, Înalta Curte are în vedere notorietatea, cel puțin pe plan local, a familiei A., rolul important al acesteia sub aspect economic și social la nivelul județului Bihor, conturarea unei imagini nefavorabile petentului în mass-media locală, inclusiv ca urmare a implicării sale în mai multe litigii penale, mediatizarea constantă (cu adoptarea deseori a unor poziții ostile petentului, dar și măsurilor în favoarea acestuia pe care instanțele s-a întâmplat să le dispună) a evoluției proceselor penale în care petentul are calitatea de suspect, numărul ridicat de articole de presă și conținutul acestora fiind de natură să creeze o veritabilă presiune publică la adresa organelor judiciare și, în mod special, la adresa instanței de judecată.

În acest context, o importanță aparte o prezintă faptul publicării de către jurnaliștii care au participat la ședințele de judecată din primă instanță, a unor informații detaliate cu privire la conținutul declarațiilor date în fața instanței, pozițiilor adoptate de părți, dezbaterile care au avut loc, aceștia nelimitându-se la o expunere neutră a acestor informații, de informare a publicului, ci procedând la analiza probatoriului și categorisirea persoanelor audiate, după cum declarațiile acestora contraziceau sau susțineau acuzația. Înalta Curte mai are în vedere și implicarea majorității judecătorilor secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea (6 din 8 judecători) în proceduri judiciare în care a fost vizat petentul și/sau în proceduri judiciare conexe, inclusiv membrii completului învestiți cu soluționarea cauzei a cărei strămutare se solicită înțelegând să formuleze declarații de abținere, care, însă au fost respinse.

Relevante, cu condiția evaluării cumulate a tuturor argumentelor invocate în susținerea cererii de strămutare, sunt și relațiile personale ale petentului, cu două dintre persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea. Față de motivele de mai sus și pentru a se înlătura orice dubiu al petentului referitor la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea și la faptul că ar fi privat de o judecată echitabilă la această instanță, Înalta Curte, în baza art. 74 din C. proc. pen., va admite cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea și, în consecință, va strămuta judecarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte va menține actele îndeplinite în fața Curții de Apel Oradea. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Admite cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea și, în consecință, strămută judecarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia. Menține actele îndeplinite în fața Curții de Apel Oradea. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2025.