Decizia nr. 536/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 05 noiembrie 2025, petentul A., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori apreciind, în esență, că se impune acest demers în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal precum și în vederea înlăturării suspiciunilor care planează asupra imparțialității judecătorilor acestei instanțe cu privire la modul de soluționare a cauzei.

În acest sens petentul, ulterior prezentării istoricului cauzei a cărui strămutare o solicitată, a precizat că modul în care a decurs cercetarea judecătorească denotă că la nivelul Curtii de Apel Oradea cât și a instanțelor din circumscripția acesteia nu se poate desfășura o cercetate judecătorească efectivă cu respectarea principiilor supremației legii, constând în dreptul la un proces echitabil și aflarea adevărului. Sub acest aspect s-a mai precizat că ceea ce s-a întâmplat până acum în acest dosar, atât în faza urmăririi penale, precum și în fața instanțelor de fond și apel nu are nicio legătură cu principiile care guvernează corecta desfășurare a procesului penal. Astfel, petentul a apreciat că, din actele și lucrările dosarului, a mijloacelor de probă și a înscrisurilor atașate la cererea de revizuire, dovedesc că acesta nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa prin decizia de condamnare.

În continuare, petentul a mai susținut că o altă rea — credință a instanței de judecată este desconsiderarea de către titularul de complet a unor decizii obligatorii, respectiv a deciziei nr. 2/2017 a CCR cât și a jurisprudenței ICCJ privind lămurirea sintagmei "fapte și împrejurări noi ". Un alt motiv invocat de petent în susținerea cererii de strămutare formulată constă în aceea că reanalizarea unei cauze în care soluția dispusă a fost a unui coleg apropiat din cadrul aceleași clădiri și/sau chiar coleg de birou presupune în mod evident existența unei situații de subiectivism cât și posibilitatea lipsei imparțialității.

Raportat la acest aspect s-a mai susținut că orice observator obiectiv, în contextul arătat al cauzei ridică îndoieli privind obiectivitatea și imparțialitatea completelor titulare care ar soluționa cauza, complete formate din colegi din cadrul aceleași clădiri în care își desfășoară activitatea Curtea de Apel Oradea, fiind astfel pusă la îndoială modalitatea în care se va realiza actul de justiție. Concluzionând, petentul a apreciat că având în vedere particularitatea descrisă a cauzei a cărei strămutare se solicită, se impune admiterea cererii formulate și trimiterea acestui dosar spre soluționare unei alte curți de apel, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal precum și a înlăturării suspiciunilor care planează asupra imparțialității judecătorilor Curții de Apel Oradea cu privire la modul de soluționare a cauzei.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 05 noiembrie 2025 sub nr. x/2025, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la data de 26 noiembrie 2025, când a fost încuviințată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de petent și s-a acordat un nou termen de judecată la data de 10 decembrie 2025. La data de 24 noiembrie 2025, Curtea de Apel Oradea a transmis informațiile prev. de art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., în cuprinsul cărora, în esență, a fost prezentat istoricul și obiectul dosarului a cărei strămutare s-a solicitat, fiind indicat completul de judecată investit cu soluționarea cauzei precum și măsurile dispuse de instanță la termenele de judecată acordate în cauză.

Totodată, conform art. 74 din C. proc. pen. a fost comunicat și punctul de vedere al Curții de Apel Oradea cu privire la cererea de strămutare, în sensul că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2023 sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil. La termenul de judecată din 10 decembrie 2025, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind redate în cuprinsul părții introductive a prezentei sentințe.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei). Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că cererea de strămutare formulată de petentul A., nu este susținută de elemente obiective de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității întregului corp de magistrați din cadrul Curții de Apel Oradea învestite cu soluționarea dosarului nr. x/2023 Argumentele susținute de petent, constând în existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori este afectată ca urmare a împrejurărilor cauzei, din prisma faptului că la nivelul acestei instanțe cât și a instanțelor din circumscripția sa nu s-ar putea desfășura o cercetate judecătorească efectivă, cu respectarea dreptului la un proces echitabil, nu pot constitui, de plano, elemente obiective care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității întregii instanțe, în lipsa unui indiciu care să ofere un minim de date obiective care să contureze cele susținute.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că motivele invocate de petent, reprezintă, în concret, critici ce vizează modul de instrumentare sau de soluționare a dosarului nr. x/2023 a cărui strămutare se solicită precum și a unor dosare conexe acestuia, astfel încât acestea nu pot constitui, în lipsa unor alte argumente temeinice și solide, motiv de strămutare și nu pot da naștere unor suspiciuni obiective de parțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe în absența unor dovezi obiective, cu un grad ridicat de certitudine, care să coroboreze aceste susțineri și să fundamenteze temerea că judecarea cauzei de către Curtea de Apel Oradea s-ar realiza într-un climat marcat de părtinire.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). Așadar, în procedura strămutării nu pot fi analizate aprecierile petentului privind legalitatea sau temeinicia mijloacelor de probă și a înscrisurilor depuse în cauza a cărui strămutare se solicită sau modalitatea de aplicare de către instanța de judecată a unor norme de drept penal sau de drept procesual penal, ce de altfel urmează a fi evaluate în cursul soluționării revizuirii formulate de acesta.

O interpretare contrară ar transforma instanța care soluționează cererea de strămutare într-o instanță de control judiciar, chestiune inadmisibilă în acest cadru procesual. Cu alte cuvinte, Înalta Curte învederează că, în prezenta procedură, se poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței investiți cu soluționarea dosarului nr. x/2023, ce are ca obiect revizuire, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeiniciei hotărârilor judecătorești pronunțate anterior și care constituie obiectul acestei căii extraordinare de atac. Or, atâta timp cât nu au fost invocate și nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparțialității tuturor magistraților Curții de Oradea cu privire la soluționarea dosarului nr. x/2023, împrejurările învederate de petent, astfel cum au fost expuse, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare.

De asemenea, susținerile petentului conform cărora dat fiind numărul mare al judecătorilor Curții de Apel Oradea cât și din cadrul instanțelor din circumscripția acesteia (Tribunalul Bihor) implicați în soluționarea acestei cauze (împrejurare care a iscat numeroase incidente procedurale), atât în fazele procesuale anterioare ale cauzei de față, formându-și o opinie cu privire la acesta, motiv pentru care asupra întregii instanțe ar plana o suspiciune rezonabilă de parțialitate în ceea ce îl privește, Înalta Curte reține că acestea nu sunt, însă, susținute de elemente obiective, verificabile, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității întregii instanțe și să justifice o eventuală strămutare a cauzei.

Motivele temeinice care justifică strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal. Pentru a justifica admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie însă să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei. Supunând controlului de constituționalitate a posteriori dispozițiile art. 71 C. proc.

pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată. Ca urmare, simpla părere sau supoziție că anumite împrejurări preexistente sau contemporane pot determina o judecată părtinitoare a cauzei nr. 882/83/2023*** (având ca obiect revizuire) chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, aceasta din urmă trebuind să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator neutru suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată.

Or, relațiile de colegialitate dintre judecătorii învestiți cu soluționarea anterioară a cauzei precum și a unor cauze conexe invocate de petent și ceilalți magistrați ai instanței, inerente în contextul modului de organizare actuală a instanțelor judecătorești, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, informații care nu s-au decelat în speță.

În plus, în mod evident, hotărârile judecătorești preexistente, pronunțate în dosarele indicate de petent, aflate în strânsă legătură cu dosarul obiect al cererii de strămutare, nu pot constitui per se temei al vreunei suspiciuni cu privire la obiectivitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Oradea, ci eventual, în cazurile strict prevăzute de lege, pot justifica doar incidența unor situații de incompatibilitate. Aceasta deoarece, în condițiile în care cauzele conexe, căile de atac ordinare sau procedurile parcurse în temeiul dispozițiilor referitoare la separarea funcțiilor judiciare sunt reglementate în mod expres de lege, exercitarea de către judecătorii curții de apel a prerogativelor ce le revin în cadrul acestor proceduri nu poate da naștere, în sine, unei suspiciuni de parțialitate a întregii instanțe.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că aceste aspecte vizează, în concret, o prezumtivă conduită viitoare lipsită de imparțialitatea a Curții de Apel Oradea cu privire la soluționare dosarului nr. x/2023 în raport de modalitatea de soluționarea de către aceeași instanță a unor alte cauze conexe într-o perioadă anterioară. Or, speculând asupra unei eventuale atitudini viitoare a instanței pe rolul căreia se află în prezent cauza obiect al cererii de strămutare, suspiciunea privind pretinsa știrbire a obiectivității judecătorilor Curții de Apel Oradea, ce ar decurge din modalitatea în care petentul presupune că aceștia vor soluționa cauza, nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare. Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.