ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 513/2025

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulate de petentul A. în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 12.08.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea cererii de strămutare, petentul a arătat, în esență, faptul că este incident cazul de strămutare prevăzut de art. 71 din C. proc. pen., respectiv există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

Astfel, a susținut că există relații foarte apropiate între semnatarul cererii de redeschidere a urmăririi penale, procuror general B., și judecătorii secției penale a Curții de Apel Ploiești.

A mai arătat că după depunerea cererii de redeschidere a urmăririi penale, intimatul A. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești eliberarea de fotocopii de pe actele dosarului penal nr. x/2024, însă cererea i-a fost refuzată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

La data de 07.07.2025, cererea a fost reiterată, iar la data de 01.08.2025, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând efectuarea de verificări în legătură cu refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de a răspunde solicitărilor de eliberarea fotocopiilor din dosarul de urmărire penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a comunicat petentului prin adresa nr. x/2025 din 08.08.2025 că sesizarea adresată a fost transmisă pentru "analiză și măsuri legale Inspecției Judiciare".

În susținerea cererii de strămutare, petentul a mai făcut trimitere și la jurisprudența CEDO referitoare la conceptul de imparțialitate a judecătorilor.

După înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind acordat termen de judecată la data de 17.09.2025.

Prin informațiile înaintate de Curtea de Apel Ploiești la data de 02.09.2025 s-a arătat, în esență, faptul că dosarul nr. x/2025, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect sesizarea nr. 800/II/6/2025 din 28 mai 2025, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind confirmarea ordonanței de redeschidere a urmăririi penale cu același număr, intimat fiind A..

În cadrul informațiilor a fost prezentat parcursul dosarului la fiecare termen de judecată.

Totodată, s-a apreciat că motivele invocate reprezintă simple supoziții și nu există date în raport de care să se poată aprecia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori că ar exista vreo ingerință sau vreo imixtiune în justa și legala soluționare a cauzei. S-a apreciat că la Curtea de Apel Ploiești sunt îndeplinite toate condițiile pentru soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor incidente în materie și a principiilor privind dreptul la apărare și judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, din informațiile înaintate de Curtea de Apel Ploiești rezultă faptul că au fost efectuate încunoștințările către părți, atașându-se prezentei informări și dovada de comunicare a acestora, conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen.

Cauza a fost amânată succesiv la termenele din 17 septembrie 2025 și 15 octombrie 2025, față de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluționarea dosarului, nefiind o cauză care să justifice urgența, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din 26 noiembrie 2025 s-a acordat cuvântul în dezbateri asupra cererii de strămutare, concluziile formulate fiind redate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

În situația în care judecarea unei cauze penale nu se poate realiza în bune condiții la o anumită instanță, din anumite motive expres prevăzute de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea strămutării cauzei la o altă instanță.

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În continuare, în ceea ce privește titularii dreptului de a formula cerere de strămutare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 72 alin. (1) din C. proc. pen., strămutarea poate fi cerută de părți, de persoana vătămată sau de procuror. Având în vedere că în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de strămutare petentul are calitatea de intimat este îndeplinită această condiție.

De asemenea, se constată că au fost respectate și exigențele dispozițiilor art. 73 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., în sensul că părțile din cauză au fost încunoștințate cu privire la termenul acordat în vederea soluționării cererii de strămutare, dar și cu privire la posibilitatea de a trimite memorii și de a se prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii de strămutare.

Ca motiv de strămutare, petentul a invocat cazul vizând existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, întrucât ar exista relații foarte apropiate între semnatarul cererii de redeschidere a urmăririi penale, procuror general B., și judecătorii secției penale a Curții de Apel Ploiești.

Instituția strămutării reprezintă un remediu procesual prin care se asigură buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Cu referire la termenul "suspiciune rezonabilă", în ceea ce privește strămutarea, Înalta Curte reține că prin acesta se înțelege existența unor date sau informații de natură să convingă un observator obiectiv și nepărtinitor că imparțialitatea tuturor judecătorilor unei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În ceea ce privește noțiunea de imparțialitate, Înalta Curte reține că principiul imparțialității justiției derivă din principiului legalității și presupune ca organele judiciare să fie neutre, obiective și caracterizate de "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute", astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în analiza conceptului de imparțialitate (Cauza Piersack ct. Belgiei). În acest sens, s-a statuat că imparțialitatea este necesar a fi analizată atât din punct de vedere subiectiv (luându-se în considerare interesele sau convingerile personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză), dar și din punct de vedere obiectiv (atunci când se stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere).

Totodată, trebuie precizat că motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Examinând argumentele petentului în raport cu aceste considerațiuni teoretice și faptice, se constată că motivele invocate prin cererea de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la secția penală a Curții de Apel Ploiești ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților. Nu au fost invocate și nici identificate date sau informații din care să rezulte încălcarea dreptului la un proces echitabil sau că judecata nu ar fi realizată de o instanță independentă și imparțială.

În esență, motivul invocat de petent constă în aceea că ar exista relații foarte apropiate între semnatarul cererii de redeschidere a urmăririi penale, procuror general B., și judecătorii secției penale a Curții de Apel Ploiești, aspecte ce nu se circumscriu dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen., în lipsa unor argumente sau probe solide, care să susțină afirmațiile petentului.

Or, Înalta Curte observă că în motivarea cererii de strămutare, petentul face referire la refuzul procurorului general de eliberare de fotocopii de pe actele din dosarul de urmărire penală (în care a infirmat ordonanța de clasare și a solicitat confirmarea redeschiderii urmăririi penale) și la sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost înaintată Inspecției Judiciare "pentru analiză și măsuri legale", însă aceste argumente nu pot afecta în mod obiectiv imparțialitatea corpului de magistrați din cadrul curții de apel și nu pot genera lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cadrul instanței pe rolul căreia se află cauza a cărei strămutarea se solicită.

Pe de altă parte existența unei sesizări asupra procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu poate conduce de plano la dovedirea aspectelor evocate și nici nu radiază asupra corpului de judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Cu alte cuvinte, Înalta Curte observă că în realitate nemulțumirea petentului se înscrie în raport cu magistratul procuror care a infirmat soluția de clasare și a solicitat confirmarea redeschiderii urmăririi penale, și nu în raport cu judecătorii Curții de Apel Ploiești. Or, potrivit art. 71 din C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei se dispune atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice, și nu a procurorilor.

Înalta Curte constată că nici argumentele expuse oral de apărarea petentului cu ocazia dezbaterilor, în sensul că tatăl acestuia a avut calitatea de procuror-inspector în cadrul Parchetului General și judecător în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a interacționat cu actualul procuror general al Curții de Apel Ploiești, existând între cei doi inclusiv litigii civile, nu se circumscriu dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen. și nu au aptitudinea de a fundamenta obiectiv suspiciuni plauzibile asupra imparțialității judecătorilor instanței, reprezentând simple afirmații ale petentului.

Înalta Curte constată că, în esență, petentul este nemulțumit de soluția pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contextul exercitării atribuțiilor de control operativ curent, însă acest aspect nu poate fi cenzurat în această procedură.

Față de aceste considerente, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.