Decizia nr. 415/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025 Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele: Prin cererea înaintată la data 02 octombrie 2025 Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A., prin apărător ales, a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, secția Penală, susținând că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și modului în care instanța a tratat cauza raportat la celelalte dosare din aceeași ședință. În argumentare, a arătat că, în perioada în care completul AjM5-2018 a avut pe rol cauza a cărei strămutare se solicită, în majoritatea cauzelor s-a acordat termen, în bloc.

În aceeași zi, la scurt timp după depunerea de către apărare a cererilor de probatorii și a memoriilor justificative, completul a respins toate solicitările formulate, fără acordarea unui interval rezonabil pentru studiu și deliberare, pronunțând soluția direct în sala de ședință. Astfel, în opinia petentului, conduita completului denotă un standard de analiză vădit inferior față de exigențele art. 5, art. 8, art. 10 și art. 100-102, art. 374 alin. (7), art. 420-421 din C. proc. pen., creând aparența legitimă că decizia în apel este prefigurată, subminând, astfel încrederea părților într-un tribunal independent și imparțial.

A mai susținut că, deși celelalte cauze din aceeași ședință de judecată s-au amânat, dosarul în care petentul are calitatea de inculpat a fost singurul soluționat, instanța respingând, fără un studiu efectiv, toate cererile de probatorii formulate, în pofida complexității și volumului materialelor depuse în ședință, ceea ce conturează, în opinia petentului, aparența unei prejudecăți. Concluzionând, a susținut că modul în care a fost condusă ședința de judecată și modul în care au fost soluționate cererile apărării, creează pentru o parte obiectivă impresia legitimă că instanța a adoptat deja o poziție defavorabilă, contrar standardelor art. 6 CEDO. În drept, a invocat dispozițiile art. 71 și art. 72-75 din C. proc.

pen. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 octombrie 2025, fiind înregistrată pe rolul secției Penale sub nr. x/2024, cu termen la data de 16 octombrie 2025. Înalta Curte, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a solicitat informații de la Curtea de Apel Brașov la care se află cauza a cărei strămutare se cere. În cuprinsul informațiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov a arătat că, prin sentința penală nr. 163 din data de 20 iunie 2025 a Judecătoriei Zărnești, în baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Totodată, instanța a constatat, în baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., legalitatea și a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din 06 decembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Zărnești. În temeiul art. 397 alin. (2) raportat la art. 249 alin. (1), (5) și (7) din C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii, constând în instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor proprietatea inculpatului, inclusiv asupra conturilor bancare, respectiv a sumelor datorate cu orice titlu inculpatului, care vor fi identificate în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilitate până la concurența sumei de 500.000 RON, reprezentând suma la plata căreia inculpatul a fost obligat cu titlu de daune morale.

Totodată, s-a prezentat parcursul dosarului a cărui strămutare s-a solicitat în calea de atac a apelului, precum și motivele cererii. De asemenea, Curtea de Apel Brașov a apreciat că, în urma verificărilor aspectelor semnalate, la această instanță au fost asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei, nefiind evidențiate aspecte din care să rezulte că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită. Analizând cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 din C. proc.

pen., "Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice". Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare vizează existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov ar fi afectată de împrejurarea că dosarul vizat de cerere a fost singura cauză în care instanța a procedat la judecată, restul cauzelor fiind amânate în baza Hotărârii Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov din data de 26 august 20025, precum și de modul de desfășurare al cercetării judecătorești în apel și de soluția dată solicitărilor de probatorii formulate de petent, ce ar putea genera o "aparență de pre-judecată". Or, toate aceste susțineri în mod evident nu constituie motive de strămutare în accepțiunea dispozițiilor art. 71 din C. proc.

pen. și nu pot constitui, prin ele însele, un argument care să contureze lipsa de imparțialitate și obiectivitate a corpului de magistrați din cadrul instanței de la care se solicită strămutarea și să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei. Înalta Curte mai subliniază că modalitatea de desfășurare a cercetării judecătorești în apel și soluțiile dată solicitărilor de probatorii formulate de petent, nu pot fi evaluate în procedura prevăzută de art. 73 din C. proc. pen., prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, eventuala nemulțumire a petentului putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, instanța supremă poate analiza doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate cu privire la imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Brașov pe rolul căreia se află cauza, fără a avea posibilitatea să cenzureze implicit sau explicit legalitatea sau temeinicia soluțiilor dispuse în cursul procesului ce îl vizează pe petentul A.. Strămutarea nu poate fi utilizată ca o cale de contestare a legalității sau temeiniciei unor hotărâri judecătorești. Pe de altă parte, se subliniază că petentul are la îndemână remediul procedural al recuzării pentru că, astfel cum s-a menționat anterior, în cazul strămutării, motivele nu privesc personal pe judecători, ci condițiile în care o instanță, în întregul său, trebuie să judece o anumită cauză.

Înalta Curte arată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul procurorilor și judecătorilor, judecătorii sunt independenți, se supun legii și trebuie să fie imparțiali, iar conform art. 9 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liber de orice influențe. Or, inclusiv prin informațiile transmise de Curtea de Apel Brașov se arată că magistrații acestei instanțe își desfășoară activitatea într-un mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității.

Ca atare, se constată că petentul nu a prezentat, în concret, fapte ori împrejurări de fapt din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că toți judecătorii din cadrul instanței învestite cu soluționarea apelului declarat de inculpatul A., ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, ar fi părtinitori datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților. Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2025.