Decizia nr. 413/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025 Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele: Prin cererea înaintată la data de 12 august 2025 Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța, susținând că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În argumentare, a susținut că la termenul la care s-a judecat apelul, deși chiar instanța a constatat neregularitatea mandatului avocatului care a răspuns pentru inculpații lipsă, aspect menționat în chiar cuprinsul încheierii de ședință - avocatul care s-a prezentat pentru aceștia fiind angajat ad-hoc, în substituirea avocatului titular, avocatul în substituire neavând cunoștință despre aspectele cauzei și despre conținutul dosarului și al cărui mandat era limitat la formularea unei cereri de amânare - completul a solicitat acestuia să pună concluzii pe fondul cauzei, iar ulterior a pronunțat hotărârea apreciind atare concluzii ca fiind valabile, deși neregularitatea mandatului nu a fost complinită.

A mai susținut că, procedând în această manieră, judecătorii completului și-au încălcat flagrant obligația prevăzută de art. 10 alin. (5) din C. proc. pen., respectiv obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către inculpați - acesta fiind și motivul pentru care ulterior petentul a formulat contestația în anulare. A arătat că, apărătorul inculpaților a depus înscrisuri relevante care vădeau, atât o situație de fapt diferită decât cea reținută de instanță, cât și aspecte care demonstrau neregularități ale plângerii penale prealabile, aspecte care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi putut conduce la exonerarea de răspundere penală a inculpaților. Însă, judecătorii completului au pronunțat hotărârea ignorând existența acestor înscrisuri, încălcându-și astfel obligația prevăzută de art. 5 alin. (1) din C. proc.

pen., de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, deși în atare situație ar fi trebuit să dispună repunerea cauzei pe rol în vederea reluării cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, ulterior tergiversând și pronunțarea soluției în cauză. În ceea ce privește soluționarea contestației în anulare, a susținut că analizarea admisibilității în principiu a acesteia s-a efectuat la aproape patru luni de la înregistrarea cauzei ca urmare a unei proaste administrări a justiției, petentul, în această perioadă executând aproape jumătate din pedeapsă.

În acest sens a mai menționat refuzul preschimbării termenelor de judecată, în sensul scurtării acestora, implicarea în procedura contestației a unui judecător care a făcut parte din completul care a judecat apelul, respingerea declarației de abținere formulată de acesta, modul de întocmire al rezoluțiilor, citarea părților pentru un termen la care judecata nu a mai avut loc, aspecte care vădesc, în opinia apărării petentului incapacitatea Curții de Apel Constanța de a asigura pentru petent un proces echitabil într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din C. proc. pen. și art. 6 din CEDO. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 august 2025, fiind înregistrată pe rolul secției Penale sub nr. x/2025, cu termen la data de 16 octombrie 2025. Înalta Curte, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc.

pen., a solicitat informații de la Curtea de Apel Constanța la care se află cauza a cărei strămutare se cere. Prin informațiile transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a arătat că la data de 23 aprilie 2025 a fost înregistrat pe rolul instanței dosarul nr. x/2025, având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul A., privind decizia penală nr. 359/P din data de 3 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Totodată, s-a prezentat parcursul dosarului a cărui strămutare se solicită. Cu privire la obiectul cererii de strămutare, în cuprinsul informațiilor s-a arătat că petentul nu a învederat, în concret niciun aspect, împrejurare sau situație care să constituie vreo dovadă că imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Constanța a fost în vreun fel afectată.

Analizând cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice. Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare de față vizează nemulțumiri privind modalitatea de soluționare a unor cereri de preschimbare de termen formulate în cadrul dosarului de contestației în anulare, soluția dată unei declarații de abținere formulată de unul dintre membrii completului, precum și durata mare de timp în care a fost soluționată cauza. Se reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv.

(cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina). Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli și Santangelo contra Italiei). Analizând în aceste coordonate de principiu împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței.

Referitor la suspiciunea lipsei de imparțialitate a judecătorilor cu privire la modul de instrumentare și soluționare a cauzei în apel, Înalta Curte constată că, obiectul cauzei a cărei strămutare se solicită îl constituie contestație în anulare. Astfel, modalitatea de soluționare a cauzei, în calea de atac devolutivă a apelului, criticată sub aspectul soluției pronunțate, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 din C. proc. pen., hotărârea fiind pronunțată urmare analizei probelor administrate în cauză.

Deopotrivă și critica pur subiectivă a petentului că nu are parte de un proces echitabil la Curtea de Apel Constanța, prin prisma faptului că, după repunerea cauzei pe rol, a formulat o cerere de preschimbare a termenului de judecată, ce a fost respinsă că, din compunerea completului face parte unui judecător care a făcut parte din completul care a judecat apelul, a cărui declarație de abținere a fost respinsă, precum și modul de întocmire al rezoluțiilor și citare a părților în cauza a cărei strămutare se solicită, fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, nu pot conduce la strămutarea cauzei.

În procedura de față, instanța poate evalua doar aparența suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanțe, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului, acestea fiind manifestări ale exercițiului funcției judiciare, ce nu pot fi evaluate în actuala procedură, prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, ci numai în cadrul căilor de atac exercitate de petent. Ca urmare, nemulțumirile petentului nu generează eo ipso o suspiciune colectivă de lipsă de obiectivitate a întregii Curți de Apel Constața, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare. Pentru aceste considerente, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga petentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în cuantum de 95 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în cuantum de 95 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2025.