Decizia nr. 537/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10 noiembrie 2025, petenții A. și B., au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, susținând în esență existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei în raport de existența unei presiuni mass media foarte puternice atât pe plan local cât și pe plan național.

Astfel, sub aspectul imparțialității instanței de judecată în raport de împrejurările speței, petenții au susținut că suspiciunea legitimă rezultă dintr-un ansamblu factual obiectiv, constând în special în mediatizarea intensă, excesivă și constantă a cauzei la nivel local, cu preluarea în spațiul public a unor informații eronate, respectiv a calificărilor acuzării înainte de orice analiză jurisdicțională iar această importanța deosebită atribuită public acestei cauze, prezentată drept una dintre cele mai mari capturi de droguri din ultimii ani, creează un climat social de așteptare punitivă.

În continuare, petenții au apreciat că întreaga cauză a fost prezentată public, chiar de autoritățile de urmărire penală, ca un "caz de succes" instituțional, prin prezentarea acestora ca fiind lideri ai unei grupări infracționale internaționale, aspecte ce au pus instanța locală într-o poziție extrem de dificilă, aceea de părtinire cu instituțiile statului român pentru a păstra aparențele expuse publicului larg, ceea ce a condus la poziția de a confirma sau de a contrazice o operațiune deja validată simbolic la nivel public, generând suspiciunea ca deliberarea să fie influențată mai degrabă de nevoia de a proteja imaginea autorităților decât de analiza strictă și obiectivă a probelor din dosar, independent de presiunea mediatică creată de organele de urmărire penală.

Petenții au susținut că această conduită lipsită de imparțialitate este demonstrată și prin modalitatea de instrumentare și soluționare a unor dosare conexe (măsuri preventive) dosarului a cărui strămutare se solicită, respectiv faptul că toate contestațiile formulate de petenți privind măsura arestului preventiv s-au soluționat fără o reevaluare evolutivă a riscurilor, regăsindu-se, în mod repetat, în cuprinsul hotărârilor pronunțate, afirmatii explicite la "vinovătia" sau chiar la existenta unui "grup organizat" deși aceștia nu sunt trimiși în judecată pentru o asemenea infracțiune și nu au calitatea de suspecți ori inculpați sub acest temei, ceea ce denotă o antepronunțare asupra fondului cauzei.

Sub acest aspect s-a mai susținut că aceleași complete de judecată din cadrul Curții de Apel Constanța au soluționat toate incidentele procesuale într-o manieră constant uniformă, fără nicio diferențiere individualizată în timp, ceea ce creează un risc obiectiv de cristalizare a unei convingeri judiciare premature. Așadar, petenții au apreciat că persistența aceleiași expuneri publice deformate, menținerea măsurilor preventive în baza unor motivări repetitive, preluarea fără apreciere critică a poziției acuzării și raportarea expresă la impactul asupra opiniei publice conturează un cadru procesual în care există riscul obiectiv ca echilibrul dintre acuzare și apărare să fie afectat.

Cu alte cuvinte, s-a susținut că simpla menținere a cauzei în aceeași circumscripție generează aparența că soluția este determinată de presiunea mediatică deja creată și de nevoia firească a structurilor judiciare locale de a-și proteja propria imagine instituțională pe plan local, având în vedere expunerile publice anterioare. În acest context, s-a mai apreciat că posibilitatea contestării actelor în procedura camerei preliminare, ce se realizează în cadrul dosarului a cărui strămutare se solicită, trebuie să fie examinată în condiții reale de echilibru și neutralitate. întrucât de această fază depinde însăși legalitatea cadrului procesual în care se va judeca fondul, prin urmare, pentru a exclude orice aparență de influență locală, s-a susținut că analiza să fie realizată de o altă curte de apel, din afara circuitului judiciar în care s-a creat percepția publică asupra cauzei.

Concluzionând, petenții au apreciat că singura măsură aptă să asigure în mod efectiv respectarea principiului aparenței de imparțialitate, în sensul jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului și al art. 71 C. proc. pen., este strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Constanța la o altă curte de apel egală în grad, din afara influenței obiective a climatului judiciar și mediatic creat la nivel local. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 noiembrie 2025 sub nr. x/2025, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la data de 26 noiembrie 2025, când au fost încuviințate cererile de amânare a judecării cauzei formulate de petenți și s-a acordat un nou termen de judecată la data de 10 decembrie 2025. La data de 14 noiembrie 2025, Curtea de Apel Constanța a transmis informațiile prev. de art. 73 alin. (3) din C. proc.

pen., în cuprinsul cărora, în esență, a fost prezentat istoricul și obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, fiind indicat completul de judecată investit cu soluționarea cauzei precum și cele dispuse de instanță la termenele de judecată din 28.10.2025 și 03.11.2025. Totodată, conform art. 74 din C. proc. pen., a fost comunicat și punctul de vedere al Curții de Apel Constanța cu privire la cererea de strămutare, în sensul că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2025 sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil.

La termenul de judecată din 10 decembrie 2025, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile apărătorilor petenților și ale reprezentantului Ministerului Public fiind redate în cuprinsul părții introductive a prezentei sentințe. Analizând cererea de strămutare formulată de petenții A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei). Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se constată că aspectele menționate în cuprinsul cererii formulate, nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea tuturor judecătorilor de la instanța pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2025 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către magistrații Curții de Apel Constanța a drepturilor petenților de a li se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.

În acest punct de analiză, Înalta Curte constată că elementele invocate în susținerea acestui prim argument din cuprinsul cererii de strămutare, vizează o prezumtivă conduită viitoare lipsită de imparțialitate a Curții de Apel Constanța generată de existența unor eventuale deficiențe ale actului de sesizare precum și de aspecte de nelegalitate a unor mijloacele de probă ce ar urma să facă obiectul analizei judecătorului de cameră preliminară.

Or, speculând asupra unei eventuale atitudini viitoare a instanței pe rolul căreia se află în prezent cauza obiect al cererii de strămutare, suspiciunea privind pretinsa știrbire a obiectivității judecătorilor Curții de Apel Constanța, ce ar decurge din modalitatea în care petenții presupun că aceștia vor soluționa cauza, aflată în procedura de cameră preliminară, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de strămutare, nefiind susținută de un minimum de elemente obiective, verificabile, care să fundamenteze o atare suspiciune.

În ceea ce privește mediatizarea cauzei invocată de petenți, presiune mediatică care ar genera o lipsă de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Constanța, nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul curții de apel fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul secției penale. Înalta Curte arată faptul că este rolul și dreptul mass-media de a strânge și transmite informații către public și de a comenta asupra modului de administrare a justiției, fără a încălca prezumția de nevinovăție.

Astfel, chiar dacă există o tendință generală din partea mass-media de a acorda o atenție mai mare problemelor juridice, mai ales în domeniul dreptului penal, judecătorii, în virtutea specificului funcției deținute, trebuie să își îndeplinească rolul în mod liber, fără a se lăsa influențați de opinia publică exprimată în mass-media. Cu alte cuvinte, împrejurarea că faptele (ce fac obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită) au fost mediatizate, atât în mass media locală cât și în cea națională, nu poate influența negativ activitatea judecătorilor care aplică și se supun doar legii, acest aspect neputând constitui, prin el însuși, un argument suficient pentru a aprecia că judecătorii Curții de Apel Constanța nu ar fi obiectivi sau imparțiali, având în vedere că, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de împrejurările cauzei.

Totodată, Înalta Curte reține că modul de instrumentare sau de soluționare a unei cauze nu poate constitui, în lipsa unor alte argumente temeinice și solide, motiv de strămutare a unei cauze și nu pot da naștere unor suspiciuni obiective de parțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe în absența unor dovezi obiective, cu un grad ridicat de certitudine, care să coroboreze susținerile petenților și să fundamenteze temerea că judecarea cauzei de către Curtea de Apel Constanța s-ar realiza într-un climat marcat de părtinire.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). Așadar, în procedura strămutării nu pot fi analizate aprecierile petenților privind modalitatea de soluționarea a unor dosare conexe (măsuri preventive) cauzei ce se solicită a fi strămutată precum și nici aplicarea unor norme de drept penal sau de drept procesual penal.

O interpretare contrară ar transforma instanța care soluționează cererea de strămutare într-o instanță de control judiciar, chestiune inadmisibilă în acest cadru procesual. Sub acest aspect, Înalta Curte precizează că relațiile de colegialitate dintre judecătorii învestiți cu soluționarea cauzelor conexe invocate de petenți și ceilalți magistrați ai instanței, inerente în contextul modului de organizare actuală a instanțelor judecătorești, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, informații care nu s-au decelat în speță.

În plus, în mod evident, hotărârile judecătorești preexistente, pronunțate în dosarele indicate de petenți, aflate în legătură cu dosarul obiect al cererii de strămutare, nu pot constitui per se temei al vreunei suspiciuni cu privire la obiectivitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Constanța, ci eventual, în cazurile strict prevăzute de lege, pot justifica doar incidența unor situații de incompatibilitate. Aceasta deoarece, în condițiile în care cauzele conexe, căile de atac ordinare sau procedurile parcurse în temeiul dispozițiilor referitoare la separarea funcțiilor judiciare sunt reglementate în mod expres de lege, exercitarea de către judecătorii curții de apel a prerogativelor ce le revin în cadrul acestor proceduri nu poate da naștere, în sine, unei suspiciuni de parțialitate a întregii instanțe.

În acest context argumentativ, Înalta Curte arată că suspiciunea rezonabilă implică existența anumitor date sau informații privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată. Simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată.

Or, atâta timp cât nu au fost invocate și nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparțialității tuturor magistraților Curții de Apel Constanța, împrejurările învederate de petenți, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii și susținute cu prilejul dezbaterilor, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare. Înalta Curte arată că suspiciunea rezonabilă de lipsă de obiectivitate trebuie să existe în raport cu toți judecătorii instanței judecătorești pe rolul căreia se află o anume cauza penală și nu doar în relație cu unul sau unii dintre aceștia, în această din urmă situație fiind incidente instituțiile abținerii și recuzării.

Motivele temeinice care ar justifica strămutarea unei cauze sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile prev. de art. 64 și urm. din C. proc. pen., dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal. Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petenților, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată, cererea formulată de petenții A. și B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru petenții A. și B., în cuantum de câte 150 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenții A. și B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă petenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru petenții A. și B., în cuantum de câte 150 RON, rămâne în sarcina statului. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.